Bucată De Suflet

Cu ceva timp în urmă...

Acum ceva timp în urmă am locuit într-o inimă. Puţin cam diferit, dar da, am locuit într-o inimă.
Mi s-a oferit şansa de a locui în ea. Şi poate că ar fi trebuit să mă gândesc de mai multe ori înainte de a calcă pragul acelei inimi. Dar nu m-am gândit...
Am făcut primul pas cu ochii în pământ, aveam emoţii. Însă când mi-am ridicat privirea în faţa mea erau doar ruine. Nu era soare, nu era căldură, nu era iubire. Am fost dezamăgită să văd că era distrus tot. Propietarul nu a vrut să îmi spună ce se întâmplase. M-a întrebat cu grasul tremurându-i dacă pot face ceva să îl repar şi am acceptat fără a ezita. Şi mi-a promis că dacă voi reuşi, voi locui acolo pentru totdeauna.
Am muncit din greu zile la rând. Am curăţat răni, am plantat flori, am şters lacrimi, am adus soare, am împrăştiat iubire şi căldură peste tot.
Am făcut de toate, m-am secat de puteri să repar acea locuinţă. Şi după toate astea proprietarul a venit într-o zi cu un alt chiriaş spunându-mi că locul meu nu mai era acolo şi că ar fi mai bine să plec.
În cele din urmă am plecat, mi-am strâns inima de pe jos şi am plecat. M-a durut, dar ce puteam face?
Timpul m-a vindecat şi m-a învăţat să mă valorez mai mult.
A trecut trecut ceva de atunci, am auzit că acel chiriaş care îmi luase locul a devastat tot în urma plecării mele. Timpul le rezolvă pe toate, nu?