Bucată De Suflet

Cum e dragostea?

Cum e cu dragostea? Tu crezi în ea? Ai văzut-o? Ori ai simţit-o?
Dacă o vezi, e minunată. Însă dacă o simţi, ştii că e mai mult decât poţi exprima în cuvinte, nu?
E importantă şi e extraordinară. Şi.. Şi te face să te pierzi. Şi uneori te face să şi suferi.
Erau doar el şi ea. Se iubeau. Se iubesc. Şi cu siguranţă se vor mai iubii. Cu fapte măreţe, ori cu simple cuvinte spuse din inimă. Dar se vor iubii. Pentru că asta înseamnă dragostea, nu?
El şi ea, nu au fost fericiţi întotdeauna. De unde ştiu? Ei bine, am fost martoră al acestiu întreg. Pentru că da, el şi ea formează un întreg. Un întreg format din doi.
Aşa cum spuneam, fericirea uneori a fost amară. Amară pentru că, deşi se aveau unul pe altul, oamenii nu au putut sta acolo unde le era locul. Ei au vrut să le păteze fericirea cu neîncredere. Am fost un martor, direct sau indirect, dar am fost. Şi am văzut cum încrederea şi respectul niciodată nu a lipsit din acest întreg .
Ştiam că se iubesc, da, pentru că niciodată nu îşi vorbeau altfel decât cu iubire şi respect.
Într-o zi ea era bolnavă, el abia venise de la serviciu. A privit-o. Şi nu aşa cum o priveam eu, cu părere de rău.
El... el a privit-o cu durere. Privirea lui l-a dat de gol de data asta. Îl durea să o vadă aşa şi cu siguranţă ar fi făcut orice să nu o mai vadă aşa. Şi totuşi pentru ea, în astfel de momente, braţele lui sunt cele mai importante.
Deci... cum e dragostea? Nu am întâlnit-o, dar cu siguranţă e mai mult decât nişte cuvinte spuse doar pentru că cineva doreşte să le audă.