Bucată De Suflet

Eu n-am prieteni...

E foarte amuzant.
Am renunțat să mai fiu acolo pentru oricine, pentru că știam că atunci când o să strig eu după ajutor, o să fie liniște.
Din viața unora am ieșit fără nici măcar un cuvânt, dar nu a fost observat acest lucru. Am făcut asta chiar în momentele în care ne era foarte bine și nimic nu ne-ar fi despărțit.
Cu alții abia dacă ne mai zâmbim când ne vedem.
Cu unii am rămas la salutari discrete din priviri.
E amuzant, până ieri formam ceva și astăzi doar ne facem cu mâna.
Uneori chiar mi-aș dori să am un prieten exact ca mine. Ce bine mi-ar fi atunci!
Cineva care să nu se plictisească atunci când vorbești, ba chiar să fie fascinat de tot ce zici, indiferent dacă vorbești despre vremea de afara sau vremea din sufletul tău. Cineva care să te citească doar după câteva priviri. Cineva cu atât de multe defecte încât să pară perfect. Cineva al tău.
Eu încă nu mi-am pierdut speranța, poate că o să am prieteni buni într-o zi. Însă până atunci mă am pe mine.