LOVE in the MAZE

CAPITOLUL 6: Minho

          Sunt fericita, dar si obosita. Cum ma pun in pat adorm.
          ' Ma aflu pe o masa de laborator. Aceeași femeie blonda din coșmarul trecut, este si acum între masa mea si o alta pe care se afla un băiat.
             Acum ca ma uit mai atenta, chipul lui mi se pare cunoscut. Are parul negru, tuns scurt, ochii mari si cuprinzatori.....Este Thomas.
              "Cris, tu si fratele tău, nu va veți mai recunoaște dupa ce va vom trimite acolo. Totul se va schimba. Țineți minte. RAU este bun." Îmi spune femeia blonda.
             Ma uit in ochii lui Thomas. "O sa fie bine" ii zic lui Thomas in timp ce lacrimile mi se aduna in ochi.
"Te iubesc, surioara" îmi zice Thomas cu vocea tremurândă.
" Si eu te iubesc, mult. Ma bucur ca ești fratele meu, Thomas. Îți promit ca ne vom regasi." Ii spun, iar lacrimile mi se preling pe obraji. "
            Fratele meu? Thomas? M- am sculat deodată si mi- am dat seama ca sunt uda, transpirată. Si asta a fost un coșmar. Dar dacă nu e in coșmar si este o amintire? Dacă este adevărat?
           Ma dau încet jos din pat, îmi schimb bluza si ma încalț. Am nevoie de puțin aer proaspăt si răcoritor ca sa- mi revin. Ies afara si ma așez pe unul din buștenii din jurul micului foc. Privesc cerul si admir stelele. Unde suntem? Ce căutam aici si cine ne-a pus? Cine este femeia blonda din visurile mele? Thomas e cu adevărat fratele meu? Sute de întrebari îmi inunda mintea si ma simt singura si nesigura. Câteva lacrimi mi se preling pe obraz.
          Aud pași in spatele meu,așa ca îmi șterg repede lacrimile cu mâneca de la bluza si ma întorc sa văd cine este. Minho.
" Hei" zic sec.
" Cris, ce cauți aici, la ora asta?"
" Nu ma simțeam prea bine. Am avut un coșmar. Nu puteam dormii așa ca m-am gândit sa iau puțin aer curat."
" Crezi ca te-ai simți mai bine daca ai da o tura de poiana cu mine?" Ma întreaba.
" Da. M-as simți mai bine. Dar tu ce cauți aici?"
" Îmi fac antrenamentul." Zâmbește el satisfăcut.
Ma ridic on picioare si pornesc alături de Minho. Briza vântului mângâie si toate durerile mele sunt luate de pe inima. Aerul proaspăt îmi inunda plămânii morți si parca sunt alcineva. Parca trăiesc.
" WOW. Simt cu adevărat ce înseamnă sa trăiești."zic. Minho zâmbește.
            Dupa o tura fără pauza de poiana, nu așezăm din nou. Minho ma întreaba din senin:" Cris, știi ca Newt te place, nu?"
             Întrebarea lui m-a lovit ca un pumn. Oare ne-a văzut? Trebuie sa ma comport normal...
" Ce!? Prostii! De ce-ți trece asta prin cap?" Zic eu încercând sa par cat mai normala, dar uitându-ma la foc, nu la el.
           " Il cunosc pe Newt de 3 ani... Si crede-ma, te place"
"Nu cred" zic sec, cu toate ca știu ca el ma place. Si eu i-l plac pe Newt.  " Petrece timp cu tine, te-a ales la grădina, ești in grija lui, e evident."
" Hey! Sunt venită de câteva zile, sunt fata si sunt neajutorată, si in plus la grădinărit chiar ma pricep. Înțeles?"ii dau eu replica cat se poate de liniștita si zâmbesc la ultima remarca pe care am făcut-o.
" Cum spui tu" rade Minho" sa nu-mi zici ca nu ți-am spus." Adaugă
            Ii dau un cot in brat încet si radem amândoi."S-a cam făcut târziu"zic " Da... Mai bine zis devreme. Hai sa mergem la camerele noastre. Si mâine e si prima ta zi de munca."
         " DAP. Noapte buna, Minho"
          " Noapte buna si tie, Cris"