LOVE in the MAZE

CAPITOLUL 9

Lucrurile decurg bine in Poiana. In afara de faptul ca ne aflam aici. Newt si cu mine suntem acum...aaa... nu stiu exact ce suntem. Trebuie sa vorbesc cu el in dimineata asta. Au trecut 3 saptamani de cand ploaia i-a intrerup declaratia.
Obiceiul nostru de dupa micul de jun cu Thomas si Minho este acelasi. O ora petrecuta in padure. Thomas este cel mai bun frate din lume. Nu ma judecati. Stiu ca nu stiu cum a fost inainte de Poiana, dar nu e genul supra protector care sa ma traga la raslundere pentru fiecare miscare pe care o fac. Are incredere in mine si ma iubeste. Sentimentul e reciproc.
Certurile cu Gally fac parte din rutina zilnica, uneori ajungand chiar la bataie si luptam cot la cot, deci mi-am dat seama de ceva: inainte de ASTA am fost baietoasa si stiu sa ma lupt. Deobicei ajungem amandoi la biroil lui Alby si primim mici pedepse.
          Munca in grădina este solicitanta. Dar ma ajuta sa ma mențin. Dimineața alerg cu Minho o tura si seara stau cu Thomas. In unele seri stam toți: Minho, Newt, Thomas, Chuck, si eu. Jucam provocări sau povestim, sau, ne distram.
         Acum este soare si mai este o jum de ora pana la masa. Îmi fac un dus scurt si îmi aleg din dulap o pereche de blugi negri, maiou negru si ghete negre cu tinte. Îmi prind parul intr-o coada de cal si cobor in sala de mese. Il pup pe Thomas pe obraz si il atimg scurt pe umar pe Newt.
" Hey, greenie" îmi zice Newt. "Neața" zic eu. " Buna surioara" zice Thomas" "Neața" zic Minho si Chuck.
          " Ce mai faceți băieți?"zic
" ca de-obicei " zice Chick plictisit. "Am presimțirea ca azi o sa fie o zi buna" spun eu in timp ce înfulecă omleta. Băieții doar zâmbesc si își continua micul de jun. Mi-au amintit ca peste 2 zile va veni noul boboc. Sinceră sa fiu sper sa fie o fata. Ma simt bine cu băieții dar simt ca lipsește ceva... O prietena cu care sa bârfesc, sa facem lucruri de fete....
            Odată ajunși in pădure, ne așezăm pe buștean. " Newt?" " da, Greenie?!" Zice el calm si se întoarce spre mine." Aaa.... Voiam ...Aaa...voiam sa te întreb.... Aaa, noi...Aaa...noi doi ce suntem?" Zic ultimele cuvinte pe nerăsuflate. 
          Se uita in ochii mei si răspunde, dar nu raspunsul la care ma asteptam. Se apleaca incet spre mine si eu nestiind ce sa fac raman pe loc. Nu se opreste si continua sa se apropie, de data asta atingandu-ma pe obraz cu mana sa. Imi cuprinde capul in maini si ma tine pana cand ii simt rasuflarea pe buzele mele.  " Iubesc când roșești" am simtit un nou val de caldura invaluindu-mi corpul atunci cand si presat buzele de ale mele. Stomacul meu plin de mancare pare in momentul asta gol. Si nesiguranta mainilor mele atunci cand le intind sa il prind de ceafa este rezultatul tuturor emotiilor mele. Buzele lui se misca incet peste ale mele, iar eu stangace incerc sa ii urmez exemplul. Dar el nu pare sa bage de seama " este asta un raspuns potrivit la intrebarea ta?" Zice el uitându-se in ochii mei. Eu ma uit in ochii lui. Acei ochi in care ma pierd, ochii LUI. " ihi " zic si afișez in zâmbet timid. " Te iubesc, Greenie." Zile el devenind deodată serios. Stai ce?! Tocmai a zis ca ma iubește?! Adică eu știu ca si eu i-l iubesc, dar nu ma așteptam.... Acum cred ca trebuie sa-i zic si eu... " Si eu te iubesc" ii zic soptit încă uitându-ma in ochii lui. Se apropie de mine anulând distanța si își lipește buzele calde de ale mele. Il iubesc mult pe băiatul asta. Ii simt zâmbetul peste buzele mele. Stam așa pana avem nevoie de aer . Parca ne înțelegem din priviri. Ne ridicam si pornim cu degetele împleticite spre grădina.