LOVE in the MAZE

CAPITOLUL 7:O zi ploiaoasa.

Am adormit repede la loc si spre surprindeea mea in bunul sens al cuvantului, nu am amai avut  alt cosmar sau memorie,ce-o fi el.

               "Greenie, hai,trezeste-te, mai ai o ora pana la primata ta zi de munca, oficial." Deschid incet ochii si-l vad pe Newt langa patul mue cu o farfurie cu omleta in mana.

                "Neata, raza de soare. Ti-am adus micul de jun.L-ai ratat. Haide! Scoala-te si manaca, iar dupa mergem in padure daca vrei,ok?""Miroase super! Sigur"

                Ma ridic. Imi iau niste haine din dulap si intru repede la baie, ma schimb si ma spal pe fata.Cand ies din baie, ma asez langa el la masuta si incep sa mananc."trebuie sa vorbim. Am avut un cosmar din nou. Parea foarte real." zic serios. " E ceva foarte imporatant. Am nevoie sa ma intelegi si sa nu spui nimanui." mai zic. "Greenie imi pare rau ca nu am fost langa tine sa te linistesc. Dar sa stii ca poti avea incredere in mine." imi zice simplu si zambeste."Sigur ca am, Newt.Din prima clipa in care mi-ai zambit am stiut ca pot avea incredere."ii spun zambind si eu vag. Am terminat repede micul de jun.

               "Hai sa vorbim in padure, e mai liniste" imi zice el cu zambetul lui cuceritor, asa ca imediat ce intram in padure il iau de mana. Isi implticeste degetele cu ale mele. Stiu ca zambeste, si eu zambesc satisfacuta. Ne asezam pe un busteam si incep sa-i povestesc fiecare detaliu din visul meu.Newt asculta cu bagare de seama,si din cand in cand incuviinteaza din cap.

                 "Nu stiu ce sa fac?! Nu stiu cum ar reactiona Thomas daca din senin i-as zice am avut eu un vis ciudat si ca o vrajitoare imi spunea ca noi suntem frati." zic eu agitata si speriata."hei,hei,stai linistita. Vom gasi noi o cale sa-i spunem, bine? Poti sa contezi pe mine." imi spune calm. Ma ia pe dupa umeri si ma trage mai aproape de el.

               " Multumesc, Newt. Inseamna foarte mult pentru mine sa stiu ca am pe cineva ca tine.""Greenie, sunt aici pentru tine oricand ai nevoie, fie zi sau noapte, la proriu. Urasc sa te vad cum suferi si nu ma voi ierta niciodata daca ti se intapla ceva." ma intorc spre el si il privesc in ochii lui ciocolatii, blanzi. Ma pierd in ei ca de fiecare data... dar tot in adancul lor ma regasesc. Se uita atent la mine si imi ia fata in mainile sale protectoare si imi mangaie usor obrajii.

                " Cris, eu simt  ceva pentru tine, ceva special, ceva ... ceva ce imi spune sa te protejez, sa nu vreau sa te las sa pleci de langa mine,Greenie, ee...eu... eu ." vorbele lui raman un mister pentru mine deoarece ploaia incepe sa se reverse in jurul nostru.

                 " Trebuie sa plecam" ii soptesc cu inima plina de tristete. Dar el in loc sa se ridice si sa ne indreptam spre un adapost, ma trege mai aproape de el si isi infasoara bratul in jurul meu. Acum el este adapostul meu. Cand primul fulger isi face simtita prezenta, ma ia de mana si alergam amandoi spre locuinta. Sunt uda leoarca dar nu-mi pasa.

              Inauntru e plin de baieti, normal. Unii uzi, unii uscati. Dupa putin timp, imi dau seama ca cineva lipseste." Thomas si Minho" zic ingrijorata uitandu-ma la Newt.

              "Nu-ti fa griji, vor veni. Mai au timp pana se inchid usil-" inainte ca Newt sa isi terminae propozitia, usa se deschide si cei doi pasesc speriati inauntru. Ii zambesc lui Newt si ne indreptam amndoi spre baieti.