LOVE in the MAZE

CAPITOLUL 15:" te rog, Thomy, spune-mi ca-i un vis"

         Ma ridic incet de jos. Cred ca am plans vreo 2 ore... Nu stiu cum sa i explic, dar stiu cu cine sa vorbesc. O iau la pas alergator spre locuinta. Odata ajunsa, deschid cu putere usa de la intare care se loveste de perete cu un zgomot puternic. Alerg spre scari dar in fata mea apare nimeni altul decat Gally. "Ce-a patit papusica?! S-a certat cu Newt?"imi zice acesta pe un ton batjocoritor " ce?! Cine ti-a zis?!"intreb socata " zvonurile zboara repede in poiana, iubire" " jur ca daca imi mai zici o data asa, am sa-ti mut zambetul la ceafa?!" Ii zic si dau sa trec pe langa el, dar ma prinde de brat si ma lipeste de perete. Nu risc sa mai fie interpretaye si alte scenarii, asa ca ridic rapid genunchiul si il lovesc " acolo unde soarele nu rasare niciodata" dupa care ii dau o palma de toata frumusetea, iar zambetul ii dispare instantaneu.

O iau la fuga pe scari si fara sa mai ciocan, dau buzna in camera lui Thomas, care era pe marginea patului si se uita pierdut pe fereastra. Fara vreo avertizare ma arunc in bratele sala si incep sa plang. Acesta se uita ingrijorat la mine si ma cuprinde intr-o imbratisare frateasca.

" Cine ti-a facut asta?" Ma intraba acesta cu voce blanda mangaindu-ma pe par. "Cine m-a secat de viata?! Newt! Il iubesc atat de mult, Thom, atat de mult ca as omora toata pe toata lumea, cu exceptia ta, stai linistit, diar ca sa-l tin langa mine; sa fie al meu. Iar el nu are rabdarea sa-mi asculte doua vorbe, sa-i dau o explicatie... Thomas, nu stiu ce sa fac, am nevoie de el, dar nu poate avea incredere in mine?! El este singurul baiat pe care il iubesc in felul ala, el este cel pentru care mi-as da viata, iar el nu mi-a oferi sansa sa-i vorbesc?! Te rooog Thomy, spune-mi ca-i doar un vis, te rooog..." Spun ultimele cuvinte inecata in propriile mele lacrimi si tresarind la propriile mele sughituri. "surioara draga, inspira, expira... Explica-mi ce s-a intamplat...ok?" Imi zice Thomas strangandu-ma si mai tare in brate

" pai" incep eu inca tremurand dar cu respiratia regulata de dara asta " Theresa a sosit si am dus-o cu Newt la cabinet. Acolo am vazut ca i-a cazut ceva din buzunar asa ca l -am luat fara ca cineva sa ma vada. Era o seringa. Am avut acelasi sentiment ca atunci cand am spis numele fetei. Stiam. Stiam ce trebuie sa fac cu seringa. Asa ca m-am indreptat spre camera lui Minho. Si cand m-am apropiat de pat, el m-a tras de mana si am ajuns peste el. Deoarece era inconstient, pentru ca Minho cel adevarat, cel mai bun prieten al meu n-ar face asta, m...m...m-a atins pe fund. Am incercat sa scap si i-am dat repede o palma i-am injectat serul in brat, dupa care s-a potolit. Am iesit in Poiana sa i zic lui Newt dar nu-l gaseam. Chuck mi-a zis ca-i in padure. Am alergat si acolo l-am gasit cu pumnii loviti si plini de sange. Am vrut sa vad ce are dar mi-a zis ca nu-i pasa si ca s-a terminat." Am zis tiate aceste cuvinta aproape fara sa respir, ultimele fiind soptite datorita durerii pe care o simteam cand ii auzeam cuvintele.

Thomas n-a apucat sa spuna nimic ca pe hol s-a auzit galagie si am vazut trecand prin fata usii, baiatul cu par balai. Avea capul plecat si sangele i se uscase pe maini. Am alergat dupa el si cand am ajuns in usa camerii lui, l-am vazut in genunchi pe jos. Plangea.

" am fost un prost" zice Newt."Te rog, nu spune asta, macar aduti aminte cat de fericiti am fost impreuna, te rog lasa-ma sa-ti explic... Eeeuu, eu chiar n-as fi facut niciodata ceva sa te ranesc...Newt, eu, eu inteleg daca n-ai incredere in mine. Nu uita ca te iubesc... Iti spun adio..."

Dau sa plec spre moartea mea. Nu nai am de gand sa traiesc fara el. Imi voi pune capat zilelor. " greenie" ma intorc si-l vad... Cu lacrimi in ochii lui perfecti, cazut la pamant, fara pic de culoare in obraji. "Newt, promit sa plec, promit sa te las daca asta te face fericit, promi.." Nu mai apuc sa-mi termin propozitia ca acesta ma trage in bratele lui puternice si ma strange tare.

Parca a trecut o eternitate de cand nu l-am mai simtit langa mine.

" am auzit tot ce i-ai spus lui Thomas..." Imi sopteste in ureche. St fiori pe sira spinarii, fluturasi in stomac " imi pare rau ca nu te-am ascultat. Nu s-ar fi mai ajuns la asta. " imi zice in timp ce ma mangaie pe spate " Asta inseamna ca ma ierti ca l-am salvat pe Minho?!" Ii spun eu apropiindu-ma de fata lui extrem de milt stiind ca nu rezista distantei..." E bine ca nu mai trebuie sa repet povestea inca o data..." Ma apropii si mai mult...

Isi lipeste buzele de ale mele, flamand, si ma strange tare in brate. " Te iubesc, greenie... Am invatat lectia cu increderea... Imi pare rau... Te iubesc ataaaat de mult, Cris, te iubesc te iubesc te iubesc. Imi place totul la tine. Nu iti pierzi rabdarea... Decat cu Gally, sarcasmul tau nu lipseste nici in cele mai grave situatii..." "Eu?! Sarcastica?! Niciodata?!" Il intrerup eu, dupa care il mai saru o data apasat si cu toata dragistea mea.

" hai sus, Newtie, tre sa-ti ingrijesc ranile... Si ti ai de dat niste explicatii,.." Ii zic eu facundu-i cu degetul aratator la ultimeke cuvinte " bine mami" raspunde acesta dar se conformeaza. Aduc trusa din baie si-i curat ranile dupa care il bandajez in timp ce el im povesteste cu a livit copacii de nervi, iar eu mica scena incare Gally a mancat din nou bataie.

Hy greenies! Finaly! Capitol nou. Si va ro tobele si aplauze: +1000 de cuvinte!!! Wow, cel mai lung capitol de pana acum!
As vrea sa va multumesc tituror celor care imi cutiti cartea si astept comentariile voastre fie ca-i de bine, fie ca-i de rau. Vreu sa stiu ce parere aveti. Si, daca va place cartea, mi ar fii de mare ajutor VOTurile voastre.

Va multumesc enorm pentru sustinere.😘😘😘