S-a ridicat. Îi era sete. Însă când s-a întors, avea în mână testul de sarcină.
- Ionuţ eu nu ..
- Să nu-mi zici că e a lu' soră-ta.
- Nu Ionuţ... te rog. Lasă-mă să-ţi explic!
- Ce să-mi explici ? Eşti o c...ă ca toate celelalte. Du-te dracului. Credeam că pot avea încredere în tine.
- Ionuţ.. te .. rog.. am zis simţind cum întreg Universul se prăbuşeşte peste mine.
- NICI SĂ NU AUD ! - îi puteam observa ochii înlăcrimaţi- Am plecat. Nici nu vreau să te mai văd. Şi la şcoală... prefă-te că ..nu ştii cine sunt..
Şi a ieşit izbind uşa după el. Am rămas întinsă pe mocheta din living, privind în gol, cu obrajii acoperiţi de lacrimi. Eram terminată. Am început să am tot felul de viziuni cu mine. Mă vedeam cum mă sinucid ori puneam pe cineva să o facă. Deşi a doua variantă mi se părea mai puţin dureroasă. Astfel îi mulţumeam pe toţi : Vlad primea avortul pe care îl vroia, iar Ionuţ nu avea să mă mai vadă vreodată.
A doua zi de dimineaţă, Lidia intră ca o furtună în casă.
- Te omor cu mâna mea, jur pe ursuleţul meu de pluş de la grădiniţă. JUR PE EL !!!
- Chiar te rog, mi-ai uşura viaţa.. am zis răguşită de la plânsul înăbuşit.
- Vrei te rog să-mi spui de ce nu e Ionuţ la şcoală? Azi avea de expus nişte desene în holul cancelariei. Şi el s-a oferit să o facă ! E normal să lipsească de la ceva la care s-a oferit voluntar să participe ? Zi tu, vacă ce eşti. Că ieri mi-a zis fericit că vine la tine şi că te iubeşte şi că e hotărât să..
- ..Sunt însărcinată.
- ........... tu şi Ionuţ chiar nu v-aţi putut abţine frate? Într-o zi, bun aşa ! Felicitări, să vă trăiască. Eu sunt naşa clar ! a zis zâmbind.
- E al lui Vlad.
- ......po..pof...POFFFFTTTTIIIIIIM ?!!?! a zis urlând ca un animal.
- ...
- Bă du-te-n .. jur că eşti mai proastă decât credeam.
Am izbucnit într-un hohote de râs ciudat. M-am speriat chiar şi pe mine.
- Nu mai râde ca vaca. Zi ce ai de gând să faci cu copilul, a zis aşezându-se lângă mine.
- Nu ştiu. Îmi dau un glonte în cap şi am încheiat problema, m-am oprit şi am început iar să plâng. De data asta, sonor.
- Da nu mai bine te arunc într-o gaură neagră? Ce zici, nu-i mai bine aşa? Scap şi de gura ta aia care spune numai tâmpenii. Femeie idioată care te-a făcut mă-ta, cum poţi să spui aşa ceva?
- Şi atunci.. zi tu ce să fac.. ZI-MI TU CEA MAI BUNĂ SOLUŢIE !
- Mă sora mea. Eu de tine sunt alături oriunde oricând la orice oră dacă mă chemi eu vin, şi 4 dimineaţa să mă chemi că te doare splina, şi tot vin. Da aici, că vrei să-ţi curmi tu marea ta sufereală cu pistolu', I'm sorry da' te internez imediat la nebuni. Faci avort şi gata. Eşti prea tânără mă vacă să ţii copilu' cu tot ce-i trebuie ! Ce mă-sa, n-am chef să stau să schimb scutece !
Am zâmbit.
- Aşa meştero, râzi. Deşteaptă te-a mai făcut cine te-a mai făcut, ehe ! Cu băieţii mai ales. Le ai binee ! Mă mândresc cu tine într-o sală de suferinzi, de la etaju' 2 de la liceu. Să vezi acolo. Te transport la ei: E M O N E A L Ă timeeee !
- ... Ionuţ m-a .. lăsat..
- Nu te-a lăsat el, te-a lăsat Vlad, şi nu mai fă figuri. Sună-l.
- N-o să răspundă.
- SUNĂ-L SAU TE ARUNC ÎN NIAGARA !
Am aşteptat să răspundă. La al zecelea apel eram deja roşie la faţă, iar inima îmi bătea cu putere. Simţeam că leşin.
- Mergem la el.
- Nu ştiu unde stă..
- Ştiu eu unde stă.
- .. există ceva ce nu ştii ?
- Da, ce culoare au chiloţii tocilaru din banca a treia. Dar acesta e un subiect care nu mă atrage. Deocamdată mă simt bine fără să ştiu.
Am alergat cu maşina pe şosele asistând la un concert al Lidiei. Mare crimă am făcut că m-am urcat cu ea în maşină. Era ceva de genul : Weeee fouuuuuuuuuuuuuund looooove in a hopeeeleeess placee, oh we found love yeah yeah baby weeee found loveeeeee in a hopeeleess placeeee. Să nu mai zic că şi dansa cu mişcări din anii '80, asta în timp ce conducea! După un sfert de oră de condus, am ajuns la casa lui Ionuţ. Ai lui au zis că e plecat cu treabă.( când ne-am îndepărtat de casa lui, am auzit-o pe mama sa zicând : oare asta o fi fata din cauza căreia s-a supărat ieri?) Am încercat să-l sun, am mers cu Lidia în jur de 10 km pe jos, până când am ajuns în dreptul unei păduri, iar paralel cu mine se afla un lac. Unul care se vestea că e atât de adânc încât te-ai fi putut îneca în el doar apropiindu-te. Am cercetat zona, nu era nimeni. După câteva secunde de neatenţie, m-am împiedicat.. iar.. şi iar, m-a prins cineva de mână să nu lovesc.. iarba de data asta, cu faţa.. şi iar am simţit cum mă ia o durere de cap.. şi iar am văzut negru. Serios.. IAR?!? Tot ce am mai auzit a fost un strigăt : REBECCA !
