..mâna cuprinsă de mâna fermă a lui Ionuţ. M-a strâns în braţe, apoi m-a strâns şi mai tare, cufundându-ne apoi buzele într-un sărut prelung. Îmi venea să plâng de fericire şi tristeţe în acelaşi timp. Am încuiat casa, am avertizat-o pe Maria să stea cuminte şi să nu deschidă uşa nimănui, indiferent cine era.
- Ce ai în rucsacul ăla?
- Arme de luptă, bâte, sfori.. merg la vânătoare de traficanţi de carne vie. Ai vrea să mi te alături?
- Haha. Glumeşti, nu?
- Nu, după cum observi sunt foarte serioasă. Nu ştiu unde ai fost, şi de ce mama naibii ai plecat alaltăieri când ai găsit testul ăla, fiindcă ţin să te anunţ că un bou pe nume Vlad mi-a scos copilul din mine şi era să mor dracului. Tot acelaşi bou, a vândut-o pe Lidia unor traficanţi. Şi acum mergeam către ei să o eliberez şi să o scutesc de o viaţă mai groaznică decât iadul. Sună bine, nu?
- ... Rebecca, îmi pare rău pentru alaltăieri.. era normal să reacţionez astfel. Tu nu ai fi făcut la fel...?
- Desigur că aş fi făcut la fel, poate chiar mai rău, am zis zâmbind.
- ...
- Ce taci? Vii sau mă laşi singură? am strigat din maşină.
Rapid, s-a urcat lângă mine şi m-a strâns în braţe, apoi mi-a şoptit.
- Suntem împreună în asta.
- Suntem, suntem. Dar dacă nu ne grăbim, s-ar putea ca Lidia să se cam enerveze şi nu vreau să-i sperie prea tare pe traficanţi, am zis plină de încredere, însă în adevăr, eram terminată de gândul că cineva i-ar fi putut face rău Lidiei. Am călcat pe acceleraţie până la zona indicată de Vlad. Ajunsă lângă un conac mare, prea rustic pentru un oraş precum Iaşul, înconjurat de copaci, l-am luat pe Ionuţ de mână, însă după câţiva paşi în interiorul conacului, nu mai simţeam mâna lui Ionuţ iar suflul mi se îngreunase brusc, şi m-am prăbuşit. M-am trezit panicată lângă..
Voi scrie mai puţin de acum, ca să meargă mai
