Tot ce am mai auzit a fost un strigăt : REBECCA ! Am dormit timp de 2 zile. M-am trezit într-un cort. Nu auzeam altceva decât respiraţia mea şi un zgomot ciudat venind din capul meu. Am încercat să mă ridic, dar am simţit o durere cumplită în burtă. Mi-am pipăit pântecele, şi am simţit un gol imens în mine, ca şi cum mă secase cineva de toate intestinele. Am scâncit, şi am început să plâng de durere.
- Ce te smiorcăi atâta? Dacă n-ai vrut singură, cu forţa atunci..
Am tresărit speriată. Simţeam cum mă cuprinde un gând oribil, un vis negru.. Într-un final, după dureroase şi chinuite încercări, m-am întors. Era Vlad.
- O să mor. Am hemoragie internă. Simt asta.
- N-ai nimic. De ce nu se vede?
- Pentru că nu eşti eu, tâmpitule .
- Nu mori, stai calmă.
- Du-mă la spital.
- Nu. Or să mă bage la pârnaie.
- Aha, şi preferi să mor?
- Nu mori.
- Bine, faci ce vrei. Ne vedem pe lumea cealaltă.
- Cu..ă..
- Să nu îndrăzneşti să mă numeşti aşa, oligofrenule ! Dar ce-mi bat capul. O să rămâi singur. Mor şi eu . Mă duc să-i salut pe ai tăi.
În momentul ăla a izbucnit într-un hohot de plâns.
- Ce dracu faci ? am zis panicată.
- Ce ţi se pare că fac? a răspuns nervos.
- Te smiorcăi şi mă laşi să mor aici. Că tu altceva decât să mă omori nu ai avut de făcut. Na, ce să zic. Mişcă-te de aici. Smiorcăie-te în altă parte. Am nevoie de linişte ca să pot muri.
- Nu muri. Nu vreau. Nu trebuie..nu..nu..*plâns de bebe.era de-a dreptul penibil.Dacă nu m-ar fi durut atât de tare burta, aş fi râs de el şi cu picioarele*
- Du-mă boule la spital sau rămâi naibii singur şi te sinucizi după ce mor eu !
M-a luat în braţe şi a fugit cu mine până la spital. După o lungă operaţie, m-am trezit.
- Sunt în Rai ?
Asistenta, zâmbind.
- Nu. Acum eşti bine. Operaţia a decurs bine.
- Şi.. ăla prost de ma adus aici, unde e ?
- L-au arestat. S-a predat singur.
- ..... da, cred că sunt în Rai, am zis trântindu-mă cu capul în pernă.
Am observat că durerea dispăruse. Am simţit un val de fericire venindu-mi din străfundul sufletului şi m-am ridicat zâmbind.
- Domnişoara asistentă, pot să plec acasă ?
- Nu încă, drăguţo. Avem nevoie de datele tale. Şi încă o zi, două să-ţi revii. Ah da.. şi încă ceva..
- Ce mai e ?
- Nu cred că vei mai putea avea vreodată copii..
- Bine, am greşit. E iadul.. Unde e ieşirea?
- Domnişoară, ne pare nespus de rău dar din cauza băiatului care v-a...
Şi din ce a mai spus nu am mai auzit absolut nimic. Eram terminată. După două zile de nelinişte petrecute în blestematul ăla de spital, am plecat acasă.Eram foarte obosită.Însă, când am ajuns am mers direct la Maria. Îmi era dor de ea.
- Reb, tu eşti????
- Eu sunt.
- UNDE AI FOST !!? Jur că am sunat-o pe Lidia de un milion de ori ! Te-am căutat în tot oraşul.. m-am speriat..*plângea*
- Heei hei. Uşureeel. Linişteşte-te. Sunt aici acum, ok? şi am strâns-o puternic în braţe.
După câteva minute, m-am speriat cumplit. LIDIA ! Unde era Lidia? Am pornit direct către spital să aflu unde era închis Vlad. Ajunsă după ore de căutări la penitenciar, plină de nervi şi frică, l-am întrebat:
- Unde e?
- Eşti bine?
- Eşti bou sau te faci? UNDE E LIDIA ?!?!?!? am zis urlând.
- Nu ştiu.
- Intru prin geamul ăsta şi te omor, jur.
- ...
- EŞTI PROST ZI UNDE E LIDIIIAAAA !!! am zis plângând speriată.
- E..la un prieten.
Cu ochii în lacrimi, aproape orbită, am zis:
- Ce.. prieten..? Unde stă..?
- E traficant. Mi-a dat un milion pe ea.. nu puteam să refuz.
- EŞTI UN HANDICAPAT O CUNOŞTI PE LIDIA DE CÂND ERAI MIC, MĂ TÂMPITULE ! Doamne.. Boule care te-a făcut mă-taaa , am zis cufundându-mă într-un plâns profund.
- Nu e departe. E aici în oraş. Neamţu' îi zice. Da e prea periculos să te duci singură. Ia-l pe frezat cu tine. Ia zi, eşti bine?
- Să arzi în iad, rahat de om ce eşti ! i-am zis, şi am plecat.
În drum spre casă am cumpărat o bâtă din lemn, sprayuri lacrimogene, sfori, cuie, capcane pentru urşi şi un lanţ electric. Acasă, am căutat în pivniţă arme de-ale tatei ( era poliţist ) şi rezerve de gloanţe. Am pus totul într-un rucsac, i-am zis Mariei să închidă uşa cu cheia, însă înainte să plec, mi-a spus:
- Te rog să te întorci. Şi să fie şi Lidia cu tine.
- Îţi promit, am zis sărutând-o pe frunte.
- Te-a căutat un băiat, unul drăguţ. Ionuţ parcă îl chema.
- Când?
Nu am apucat să mă concentrez prea bine, că am simţit cum mâna îmi e cuprinsă de..
