* *Ce uşă tâmpită ! Nu are vizor..*
- Cine e ?
- Eca?
- IONUUUŢ?
- Eşti bine? Azi am citit mesajul tău. S-a întâmplat ceva? Deschide uşa.
- Ionuţ, nu te panica şi ascultă-mă. Trebuie să pleci de aici, şi să aduci poliţia imediat. Dacă nu aduci poliţia, o să murim amândoi. Fostul meu iubit m-a răpit. Dacă nu pleci acum după ajutoare, se v-a întoarce şi ne va arunca la groapa de gunoi tăiaţi bucăţele.
- POFTIM ? CEE? EŞTI BINE? CE ŢI-A FĂCUT???
- Ionuţ, dacă nu pleci acum jur că te omor eu cu mâna mea. Sunt bine, nu am nimic. Dar voi avea dacă nu pleci mai repede. Grăbeşte-te, te implor ! şi am început să plâng agitat.
- Eca, te rog.. linişteşte-te. Imediat plec, dar trebuie să-ţi spun ceva..
- Te rog ai grijă, şi dispari mai repede. Nu vreau să păţeşti nimic. Îmi zici după ce ieşim naibii de aici.
Şi a plecat.. eram panicată şi inima îmi bătea mai ceva ca pistoanele unui tren accelerat. Dacă în timp ce Ionuţ cobora scările s-a întâlnit cu Vlad şi s-au luat la pumni? Dacă Ionuţ a murit împuşcat de Vlad? Dacă Vlad se îndreapră spre casă acum ? Dacă a observat că îi lipseşte telefonul meu? Dacă..
- Ce faci păpuşă ? De ce stai aşa dezbrăcată în casă ? Nu ţi-e frig?
- Cine naiba eşti tu ?
- Scuzele mele. Sunt George, un.. prieten de-al lui Vlad. Tocmai l-am întâlnit la un bar din apropiere. Era beat. A zis să trec pe la tine, să văd dacă nu ai scăpat sau aşa ceva. Te ţine închisă?
- Da. A înnebunit de când i-am dat papucii. Nici nu ştiu ce s-a întâmplat cu el..
- I-au murit părinţii, asta s-a întâmplat.
- POFTIM ?! Acum o lună şi ceva vorbisem cu ei la telefon ! am zis uimită de răspunsul tipului.
- Corect. Dar au murit. Toţi oamenii mor. Taică'su era traficant, iar maică'sa.. ei bine maică'sa era vai de steaua ei. O bătea taică'su de o nenorocea. Ea a murit distrusă în bătaie. Au găsit-o detectivii într-o groapă de gunoi. Iar el, a murit împuşcat. Avea datorii gigantice la mafie.
- ... Doamne, nu-mi vine să cred.. bietul Vlad..
- Ar trebui să te împaci cu el.
- Nici nu ştiu ce să fac. Ai un telefon ?
- Nu, dacă vrei să suni la poliţie, a zis râzând.
- Vorbesc serios, vreau să sun un prieten.
Mi-a întins telefonul, am schimbat cartela lui cu a mea şi l-am sunat pe Ionuţ ( dar mă băgasem în baie, nu vroiam ca străinul ăla să mă audă ).
- Ionuţ ? Unde eşti?
- Eca ! Slavă Cerului , eşti bine? Acum ajung la poliţie.
- NU STAI ! Opreşte-te acum ! Nu te mai du nicăieri !
- Poftim?! De ce?!
- Totul e în regulă. Dimineaţă eram.. umm, drogată ! Daaa, fumasem ceva aseară. Şi azi dimineaţă încă puţin. Nu eram trează. Îmi pare foarte rău că te-am speriat. Te rpg să mă ierţi..
- Păi, şi eşti bine? Când ieşi de acolo? Vreau să te văd..
- Nu, Ionuţ. Noi doi nu trebuie să ne mai vedem.. am zis distrusă. Îmi venea să mă ştrangulez cu prosopul de lângă duş.
- Poftim...? Nu,nu,nu,nu..nu nu nu nu ... ( şi repeta *nu* ca un robot stricat )
- Ionuţ ! Te rog.. între noi nu a fost nimic. Rămânem prieteni. Te rog, să stai liniştit. Ne vedem la şcoală. În fond, nici nu a fost ceva între noi. Haide amice, linişteşte-te! Oricum la un meci de fotbal o să mergem cândva împreună, ok? am răspuns zâmbind, în timp ce şiroaie de lacrimi mi se prelingeau pe obraji.
- Sigur că da ! Bine, ne vedem curând atunci !
Şi a închis brusc. Îmi curăţasem ochii de rimelul întins şi am ieşit din baie.
- Gata conversaţia?
- Da, spune-i lui Vlad să vină mai repede acasă, te rog.
- Ok, mi-a părut bine, Rebecca , a zis şiret în timp ce pleca.
M-am dus în dormitor . Am căutat ceva haine de schimb şi m-am reîntors în baie, să fac un duş. După o oră de plâns sub stropitoarea aia de duş vechi, am ieşit din baie plictisită, cu părul răvăşit şi umed pe umeri. Vlad era în cameră, cu fruntea în palme. Speriată că mi-a auzit vreun scâncet prin baie, m-am dus către el şi i-am cuprins una dintre mâini.
- Iubire, fii calm . Nu o să te mai părăsesc niciodată.
Cu ochii în lacrimi, m-a privit ca un copil mic şi trist, căruia alţi copii i-au furat jucăriile. Era drăguţ, dar în acelaşi timp penibil fiindcă era beat.
- ... sunt un nemernic, Eca ! Merit să mor în chinuri ! Te rog omoară-mă !
- Heeeeiii, nu ai auzit ce am spus? În primul rând, da, eşti un nemernic fiindcă m-ai răpit. În al doilea rând, fiindcă m-ai înşelat. Şi în al treilea rând, că te-ai comportat ca un porc aseară. Dar te iert şi sunt lângă tine, ok ? Şi du-te să faci un duş să-ţi revii. Puţi a vodka de la o poştă !
Ascultător, s-a dus la duş. Când terminase, era deja alt om.
- Îmi porţi cumva hainele?
- Oh, şi ce era să fac? Să zac zile întregi cu acelaşi tricou ? Da dragoste. Că doar eu mă numesc Vlad.
A zâmbit. În sfârşit un zâmbet !
- Vroiam să-ţi spun că-ţi stă bine în cămăşi bărbăteşti. Mai ales cu nuanţa asta albăstruie. Se asortează cu părul tău.
- Faci mişto de mine? am zis ironică, în timp ce se întindea lângă mine.
- Desigur.
- Adică nu-ţi place părul meu ?!? am zis cu un ton nervos.
- Ba da, doar că arăţi ca un morcov , a zis râzând încet.
- Haha, mersi. Ce compliment , Romeo ! am răspuns indignată, întorcându-mă cu spatele către el.
Tandru, m-a cuprins cu braţele şi m-a tras către el. Apoi mi-a şoptit, în timp ce-mi ferea părul din zona urechii drepte şi a gâtului.
- Eşti aşa un morcov. Dar ştii că îmi plac morcovii !
- Ceeeeeeeeee rooooomantiiiiiiiiiiiiiiiic ! Credeam că ai învăţat ceva de la Ioa...
- NICI SĂ NU TE GÂNDEŞTI ! a zis nervos, îndepărtându-se de mine.
- Ceee, doare adevărul ?
Nervos a strigat o înjurătură, şi s-a întors către mine, vrând să mă lovească. Speriată , m-am ferit. Asta însă l-a făcut să se simtă prost. Hotărâtă să-l adorm, i-am cuprins faţa cu mâinile, şi l-am sărutat apăsat. M-am aruncat în braţele lui cu totul, înfăşurându-mi picioarele mele subţiri în jurul taliei lui musculoase. Am făcut dragoste exact cum o făceam în primele luni când eram împreună. Abia ne cunoşteam, dar noi totuşi *ne iubeam*. Dar lucrul bun în asta a fost că a rezistat fără să treacă la pasul următor. Eram fericită, dar şi îngrijorată. Se comporta aiurea, era impulsiv. Nu mai era Vlad cel iubitor şi protector de înainte. Era clar afectat de pierderea părinţilor. După ce am adirmit, am fugit acasă. Mi-am aruncat nişte blugi şi o cămaşă de FETE pe mine, şi am condus până la Lidia.
- BĂ EŞTI VACĂ? Ce-ai mai făcut?? Abia te aduc la şcoală şi tu iar dispari? Mă bagi în mormânt!
- M-am împăcat cu Vlad.
- Pe bune? a zis cu o privire suspicioasă.
- Mai e cineva aici ? am zis când am auzit un zgomot venind dinspre bucătăria Lidiei.
- Umm , da .. despre asta trebuie să-ţi zic..
- Tu ce faci aici? ..*
