Perspectiva lui Vlad. * Nu m-am putut abţine să nu o urmăresc astăzi. După ce am văzut-o la şcoală, cât de bine arăta după atât timp de stat acasă şi nici urmă de remuşcări. Parcă aş fi vrut să merg la ea şi să-i vorbesc. Dar părea preocupată. În fond e una dintre fetele pe care toată lumea o invidiază în acest liceu. Am privit-o cum pleacă, după atâta timp de aşteptat. Vroiam să-i vorbesc, să o conving că eu o iubesc şi ea e cea care greşeşte ! Da, poate o înşelasem cu alta. Dar eram beat. Ce?! Toată lumea face aşa cel puţin o dată în viaţă ! Însă, mintea mea m-a împins la ceea ce fac acum. Merg spre casa ei şi vreau să-i vorbesc, să ne împăcăm . Nu mai suport o zi fără ea. Şi mai mult decât atât, fără ea în patul meu. O vreau înapoi !
În drum spre ea, a început să picure încet, aşa că m-am oprit la o intersecţie să-mi iau nişte ţigări. Acolo, am zărit-o. Şi ce am văzut nu prea mi-a plăcut. Pe cine păcălesc?! Îmi venea să îl ucid pe tipul de lângă ea. Era de neconceput. Abia s-a despărţit de mine şi ea deja avea pe altu' ?! Wtf cum de rezistă fără mine? Eram atât de nervos încât am decis să o urmăresc. Am aşteptat până s-au despărţit. Şi să adaug : s-au ţinut de mână. Uau ce incitant. De mână.. haha. Ce cuplu oribil fac împreună.
Când *frumuşelul* a plecat, am aşteptat câteva secunde, aproximativ un minut, să se îndepărteze şi dânsa. Văzând că ploaia se înteţea, am grăbit pasul. Noroc de copacii de pe marginea străzii, altfel când s-a întors nedumerită parcă, căuta ceva, m-ar fi putut zări. Şi nu aveam chef să o răpesc aşa. Era o chestie de respect faţă de mine.. Aşa că m-am ascuns după nişte stejari micuţi, apoi după unul mai bătrân, aflat la o mai mare distanţă de trotuar. Decis să o iau prin surprindere, mi-am pregătit batista ( încă de acasă ) îmbibată cu nişte spirt şi ce găsisem toxic prin casă. Am folosit-o însă doar pentru a o adormi după ce, ca de obicei, s-a împiedicat. Ce aiurita e. Am luat-o repede în braţe şi am fugit cu ea, dând de înţeles vecinilor mei că îi e rău şi eu nu vroiam decât să o duc la spital. Ce bun sunt ! Aveam de gând să o ţin mult şi bine la mine în apartament, până va decide că va fi din nou a mea şi nimic nu ne va mai despărţi vreodată. *
