3.

31 1 0
                                    

... Am început să alerg şi mai tare până când m-am împiedicat, însă ceva m-a oprit de a-mi izbi faţa de asfaltul umed...
- Ce tot faci, Eca? De ce alergi în halul ăsta? Nu vezi că a plouat? Vrei să te împiedici atât de tare şi să iei o trântă şi să ajungi la spital? rosti Vlad panicat.
- Ce-ţi pasă ţie..Te săruţi cu toate paraşutele posibile. Frate, dacă aveai de gând să îmi dai papucii, puteai să mă anunţi din timp, să mă pregătesc moral.
- Ce tot zici , Rebecca? Nu înţeleg.
- Frate, după ce că îmi mai şi ascunzi lucruri, nu-ţi ajunge ? Minţi în continuare? Dă cărţile pe faţă şi spune-mi că nu mă mai vrei ! am strigat cu toată puterea.
- Rebecca, cred că te-ai lovit totuşi la cap când te-ai împiedicat.
- Tu te auzi ce spui? Mi-au arătat *drăguţele* şcolii cum te lingeai cu Ioana, paraşuta secolului. Chiar frate, ceva mai bun nu ai putut găsi? Sincer, eşti un eşec. Du-te naibii şi lasă-mă. Nu vreau să te mai văd niciodată, am zis cu greu, abia rezistând lacrimilor ce se pregăteau să mă doboare.
Am început să fug din nou. Nu m-am întors să văd dacă Vlad mă urmărea iar, nu ar fi făcut-o după cât de tare am ţipat la el. Îl iubeam. Cu fiecare pas pe care îl făceam simţeam cum câte o părticică din mine se desprinde, şi rămâne departe, în urma mea.. După 1000 de metri de alergat am simţit cum nu mai am aer. Am căzut pe genunchi, apoi am leşinat. * Grozav moment ţi-ai ales. În mijlocul unei străzi pustii, unde fix oameni cu intenţii ortodoxe trec la ora 9 seara. Bine lucrat, Rebecca ! Zi mersi dacă ajungi la spital de aici măcar. *
După un prelung vis cu mine urmărită de cele mai ciudate chestii pe care mintea mea le-ar fi putut concepe la ora respectivă, m-am trezit într-un dormitor. Eram învelită cu vreo 3 pături groase, dar plăcute la atingere, părul îmi era strâns în coc ( nu prea semăna a coc, numai eu îl fac perfect ), eram SCHIMBATĂ cu alte haine, total diferite de ale mele. Camera avea un aer sufocant, însă era frumos mobilată şi destul de luminoasă. Nu mai spun că mirosea puternic a ceară de la lumânări, şi pe jos erau aruncate un prosop şi un halat de baie. Am aruncat toate păturile pe jos, şi imediat ce am atins podeaua, am început să mă panichez. * Oare m-au răpit? Ce e cu halatul ăla? De ce miroase a ceară? Oare sunt în Rai? Visez ? - m-am pişcat - Sunt pe altă planetă? Extratereştri? Traficanţi? Voi muri ? - aud un zgomot scârţâit de uşă - Pedofili? Spital? VAMPIRI? * Şi uşa de la camera unde mă aflam s-a întredeschis. În încăpere a intrat un tip chipeş, înalt, foarte bine îmbrăcat, dar ud leaorcă. Evident, Vlad.
- Eşti un idiot. Ce caut aici? ŢI-AM ZIS SĂ MĂ LAŞI NAIBII ÎN PACE !!
- Aha, sigur. Adică vrei să spui că trebuia să te las să pleci de nebună pe străzi şi să ajungi cine ştie pe unde? Rebecca, aveam senzaţia că mă cunoşti, spuse zâmbind blând.
- Da bine.. am zis, şi am evitat privirea lui extrem de drăguţă, care m-ar fi înduioşat probabil şi aş fi cedat automat.
- Pe bune, ce naiba e cu tine? Spune-mi ce ţi-au zis c...le alea. În ele ai încredere sau în mine? Rebecca , uită-te în ochii mei... AM ZIS SĂ TE UIŢI ÎN OCHII MEI !
L-am privit indiferentă. Nu aveam de gând să-l iert. Era clar că mă înşela. Dacă era să mă enerveze ceva enorm de tare din toate lucrurile oribile în lumea asta, era minciuna. L-am privit îndelung, aşteptând un răspuns, o explicaţie, ceva lizibil, un *te iubesc şi dă-le naibii pe idioatele alea*. Cu ce m-am ales? Nimic, aţi ghicit.
- Eu plec. Mersi că m-ai salvat de pedofilii care umblă noaptea şi bântuie aleile băgând spaima în pisici. Îţi rămân datoare dacă e nevoie.
- Nu-i nevoie de nimic. Ai putea totuşi să rămâi aici în noaptea asta. E deja 1 , şi oricum, te duc eu mâine acasă. Plus că e weekend deja, îmi zise zâmbind jucăuş.
- Să mă gândesc. Mmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmm, nu. Am plecat. Succes cu Ioana. Ne vedem când ne-om vedea. Te-am pupat.
Şiiii am plecat. Următoarea săptămână nu am fost la şcoală. Şi iată-mă în momentul de faţă stând şi urmărind filme antice cu final fericit, plângând ca o apucată şi evident stăruind cu momente de regret profund. Când deodată, a sunat telefonul..

Contemporary RomanceUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum