Pentru că iubim

CAPITOLUL 5

Gândurile ne omoară. Mereu mă gândesc cât de mult am greșit față de unele persoane. Și cel mai mult regret atunci când am spus unele cuvinte la nervi. Regret enorm de mult. Nu îmi vine să cred nici acum, câte banalități putem să scoatem pe gură atunci când suntem nervoși. Și cât de mult regreți după tot ce s-a întămplat. Îmi pare atât de rău că mi-am rănit familia, că mi-am rănit prietenii, că mi-am rănit sora. Deși nu a fost cu intenție, totuși am făcut-o și pentru asta mă simt cel mai josnic om de pe Pământ. Niciodată nu ne dăm seama de importanța unui lucru până nu pierdem acel lucru. E trist că trăim cu frica în noi de a putea să ne împărtășim sentimentele de iubire.. de admirație.. de respect.. pentru persoanele dragi. E trist că trăim în minciună și suferință. De fapt, cel mai trist este atunci când oamenii răd de necazul celuilalt și adaugă comentarii urâte la adresa acestuia. Este într-adevăr trist că există așa ceva. În loc să îi ajutăm pe cei din jurul nostru să evolueze, noi nu facem altceva decât să îi rănim. "Eu m-am născut ca să iubesc, nu să urăsc" este un citat care îmi place foarte mult, remarcat de Sofocle. Sunt perfect de-acord cu el, pentru că în această lume noi trebuie să învățăm cum să iubim, însă de cele mai multe ori minciuna și orgoliul distrug omul. La ora actuală, lumea are nevoie de iubire mai mult decât orice.

-Chiar nu te înțeleg. De fapt, nu înțeleg ce ți-a făcut acel băiat, Teo. Pentru că nu erai deloc așa. Tu erai genul ăla de persoană care se bucura de orice și zâmbea la orice. Acum ești doar plictisitoare. Nu mai vrei nimic de la tine. Viața ta s-a terminat. Nu mai simți plăcerea de a trăi. Și asta pentru ce? Pentru un băiat? Ești mai bună de atât, prostuțo. Tu încă nu vezi asta sau nu vrei să vezi.

Crina mai avea puțin și îmi sărea în cap. Dar avea dreptate. Ce se întâmpla cu mine? Înainte îmi plăcea să ies, să mă distrez cu prietenii mei și acum nu fac nimic. Fără să îți dai seama, iubirea te schimbă mult. Sentimentele te schimbă mult. Deși există alte probleme mult mai importante în viață, noi, oamenii ne legăm foarte mult de iubire. Nu putem să trăim fără ea. Totul se învârte în jurul ei. Orice stare pe care ți-o induci este din cauza iubirii.

Viața nu este o problemă care trebuie rezolvată. Este o realitate care trebuie trăită. Doar cei care riscă să meargă mai departe, pot afla cât de departe pot ajunge. Eu.. eu am rămas blocată. Și asta din cauza unui băiat. Nu înțeleg ce a fost în mintea mea. De ce l-am lăsat atât de mult să îmi pătrundă în gânduri. De ce l-am lăsat să mă schimbe. Eram un om fericit. Eram cu zâmbetul pe buze. De ce el mi-a luat asta? E numai vina mea. Pentru că eu i-am permis. Poate că el nu își dă seama de tot ce mi-a făcut. Mai mult ca sigur, nu este conștient de tot ce am trăit eu.. de toate stările prin care am trecut. Nu vreau să îl învinovățesc, pentru că până la urmă totul a fost permis de către mine. Dacă ai știi cu câtă dragoste vorbeam de tine, poate atunci nu renunțai.. Și așa am ajuns aici. Să sufăr. Să sufăr efectiv ca o fraieră. Nu poți să distrugi un om și apoi să îl intrebi de ce e trist. Dar știu ca o să vină aceea zi când o să mă trezesc dimineața și o să fiu fericită. O să simt asta. O să simt că m-am eliberat de tine și că m-am vindecat. O să zâmbesc iar, o să mă uit în oglindă și o să știu că sunt o altă persoană. O să devin o femeie puternică. Pentru că femeile puternice au trecut prin multe și mereu au știut să își țină capul sus. Dar dacă o să ne întâlnim după ani de zile, îți voi povesti despre marea mea iubire atât de frumos, încât nu o să îți dai seama că vorbeam despre tine.

Învinge durerea, râzi cât se poate, căci până la urmă, tot la zi ajunge și cea mai lungă noapte. Durerea e o stare complicată. Te poate distruge sau te poate face cel mai puternic om. În spatele fiecărui om puternic se află un copil distrus, un copil rănit care a învățat să se ridice și să nu se lase călcat în picioare. Ai răbdare. Fii puternic. Și întotdeauna mergi mai departe cu fruntea sus. Oamenii nu au curajul să rămână, să corecteze, să repare ce au stricat. Nu au curajul să lupte, ei doar pleacă. Nu ești înfrânt când pierzi. Ești înfrânt când renunți.

De aceea spun mereu, NU RENUNȚA! Luptă! Luptă! Luptă pentru ce îți dorești cu adevărat. Întotdeauna să mergi acolo unde ești fericit. Riscă și pleacă mai departe. Eliberează-te de griji, de probleme și de gânduri. Și întodeauna gândește pozitiv. Suntem aceea generație care se uită mai mult în gol decât în ochii oamenilor. Care se îndrăgostesc doar de aparențe. Care preferă să îți judece aspectul fizic, deoarece sunt prea limitați pentru a încerca să te cunoască cu adevărat. Care pun "Etichete". Care preferă cearta, în loc să poarte o conversație civilizată cu cel de lângă el. Avem nevoie de prea mult timp ca să ne dăm seama că greșim și de cele mai multe ori este prea târziu pentru a repara ceva. Suntem prea orgolioși, prea încăpățânați.. Zâmbește mai mult, timpul nu este încă pierdut! De unde te aștepți mai puțin, de acolo apare fericirea. Sau poate că fericirea e în noi, însă nu ne dăm noi seama. Trebuie să săpam mai adânc și să vedem fericirea și în cel mai mărunt lucru.