Pentru că iubim

CAPITOLUL 6

Chiar mă gândeam cum de m-am schimbat atât de mult și de ce nu îmi mai plăcea să ies cu prietenii să mă distrez. Încă nu înțeleg multe lucruri și mai am o grămadă de învățat. Creierul meu o ia razna. Simt că nu merit nimic. Simt că am fost o persoană rea cu toată lumea. Simt că nu mai pot. De unde atâta depresie? De ce tocmai acum? După fericire aleargă mulți. La mine, fericirea parcă fuge atât de tare încât nu am avut niciodata ocazia să o prind și să îi simt gustul. Însă fericirea despre care vorbește toată lumea este diferită de la persoană la persoană. Unii cred ca fericirea se datorează lucrurilor materiale. Alții cred că fericirea este datorată familiei. Alții spun că e relativă și că nu există. Însă fericirea depinde de noi. Fericirea este cel mai pur sentiment!

Atunci când iubești te poți numi o persoană fericită. Pentru că nimic nu este mai frumos decât acel sentiment atunci când împarți fericirea alături de persoanele importante din viața ta. Fericirea derivă din noi înșine. Noi suntem răspunzători dacă suntem sau nu fericiți. Noi alegem lângă cine și nimeni altcineva. Căutăm pretutindeni fericirea, fără să știm cum arată sau unde putem să o găsim. Dar ea nu se vede, ea se simte. Și fără să ne dăm seama se află chiar în interiorul nostru.. în sufletul nostru. Suntem prea orbi să privim dincolo de aparențe și să căutăm mai adânc ceea ce vrem să găsim. Fericirea nu se câștigă și nu se pierde. Ea doar există. Există în noi. De aceea mulți oameni nu știu unde să caute și sunt nefericiți. Pentru că refuză să creadă în ei. Este o diferența mare atunci când faci anumite realizări pentru a deveni o persoană fericită și atunci când faci ceva fiind fericit. Un om fericit este cel care stăpânește munca și iubirea. Un om fericit este cel care nu mai are nimic de pierdut și care știe să iubească și să dăruiască.

Cum a început totul?

O copilă se îndrăgostește de un băiat "rău". Simplu. Nu? Așa e mereu. Fetele preferă băieții răi, pentru că de cei buni se plictisesc repede.
Genul acela de fată cuminte.. timidă.. liniștită.. care întâlnește un băiat dur, se îndrăgostește și nu își dă seama ce o așteptă și cum viața ei o să se schimbe radical. Am întâlnit acest băiat. Am vorbit cu el aproape 5 ani. Și în tot acest timp el mi-a dat atât de multe speranțe ca după o perioadă să aflu că este într-o relație cu fata pe care mi-a prezentat-o prietena lui cea mai bună. Tipic nu? Partea nașpa care e? Deși știam asta, am rămas lângă el, în toți acești ani. Ba era la mine, ba era la ea. Cum am putut să fiu atât de fraieră? Cum am putut să accept asta? Când ești îndrăgostit ești cu adevărat "prost". Uiți efectiv de tine, de fericirea ta, de mândria ta, doar ca să îl ai pe acel băiat lângă tine. Și culmea, ea știa de mine. Eram un trio fericit, ce pot spune. Acum când îmi amintesc, mă amuză puțin situația, deși în aceea perioadă m-am simțit oribil, m-am simțit atât de umilită că împărțeam un bărbat cu o altă femeie. Atunci mi-a început depresia. Atunci am știut că mă pierd.. Nu am avut respect față de mine. Nu am avut respect față de ea. Însă ea știa de mine, de la bun început.. ne-a văzut împreună, ne-a văzut cum ne sărutăm și apoi a urmat momentul când am aflat de relația lor. Femeia e atât de oarbă câteodată. Nu își dă seama că ea controlează de fapt jocul și că ea decide totul. Puteam să pun punct din acel moment, dar mi-a plăcut să mă aventurez. Și așa au trecut 5 ani.. și așa am ajuns aici. După, cred că 2 ani de relație cu ea, într-un final s-au despărțit. În acel moment, am sperat că o să fiu eu cea cu care vrea să rămână, cu care urmează să formeze o relație. Însă nu a fost așa. Mi-a spus "Cine se îndrăgostește primul, pierde". Se pare că am pierdut. M-am îndrăgostit de el și am pierdut. M-am pierdut pe MINE, încercând să fiu lângă el. Avea atât de multă vrăjeală, m-a făcut să cred atât de multe, că mă iubește .. că sunt iubita lui.. dar s-au dovedit a fi doar niște minciuni frumoase. Trebuie să recunosc faptul că pe toate perioada când forma o relație cu "prietena lui cea mai bună", am încercat să îl uit. Am încercat să ies cu alți băieți, să îmi găsesc și eu perechea mea. Dar nu am reușit. Orice făceam, tot la tine mă întorceam. Aveai ceva al tău care nu mă lăsa în pace.

Speranța nu însemnă să aștepți ca totul să meargă bine, ci să faci ca totul să aibă un scop. Când iubim, întotdeauna ne străduim să devenim mai buni. Când ne străduim să devenim mai buni decât suntem, totul în jurul nostru devine mai bun. Am încercat să fiu o persoană bună, am încercat să fiu lângă tine. Iar tu.. tu ce ai făcut? M-ai lăsat să cred că sunt o persoană rea și că nu merit nimic. Efectiv nu înțeleg cu ce am greșit. De ce m-am lăsat influențată atâta de rău de tine? De ce ți-ai pus amprenta asupra mea? Sincer.. acum încep să mă consider o femeie puternică. Pentru că atunci când poți renunța la ceva ce îți face rău, chiar dacă e tot ce îți dorești, te poți numi puternică. Și DA, sunt o FEMEIE PUTERNICĂ, pentru că am avut curaj să ies din această "relație" toxică și am știut să spun nu, deși cel mai mult îmi doream ca răspunsul să fie da. Uneori, secretul fericirii nu este să faci ceea ce îți place, ci să-ți placă ceea ce trebuie să faci.