Pentru că iubim

CAPITOLUL 8

Se spune că timpul vindecă orice rană, orice durere. Nu este adevărat. Unele răni îți lasă cicatrici atât adânci și te marchează atât de mult încât niciodată nu vei mai putea fi la fel. Rămân acolo, pentru totdeauna și oricât ai vrea, nu poți să le vindeci, nimeni nu poate. Am crezut că o să te uit, dacă nu mai știu absolut nimic de tine, dacă o să încetez să îmi mai pese, însă nu a fost așa. Tot timpul în care eram singură, doar eu și gândurile mele care mă bântuie mereu, știi ce am făcut? M-am gândit la tine! Numai și numai la tine. De ce? Când pe tine nici măcar nu te-a interesat ce fac și cel mai important, dacă sunt bine. Pentru tine totul a fost doar o pierdere de timp, o aventură, o bătaie de joc. De ce și-ar dori cineva să își bată joc de sentimentele cuiva, nu pot să îmi imaginez. Există oare vreun trofeu pe care îl primești când stai să îți bați joc de cineva? Mă îndoiesc. Mereu m-am gândit cu ce am greșit fată de persoanele pe care le-am întâlnit de-a lungul vieții? Ce am putut să fac atât de rău de am ajuns să fiu doar o distracție, să fiu întotdeauna pusă pe locul 2, să nu înseamn nimic pentru ei? Și totuși de câte ori am fost rănită, nu am putut nici măcar pentru o secundă să urăsc pe cineva. Pur și simplu nu pot să țin dușmănie nici dacă aș vrea. De aceea, întotdeauna stau și îmi spun "Iartă și iubește.", pentru că astfel ai putea să pierzi toate persoanele la care ți. Și ce dacă te-a rănit? Poate nu a făcut-o intenționat.

Ține minte sentimentele rămân și atunci când o persoană te părăsește. Asta înseamnă să iubești cu adevărat pe cineva. Dacă îl iubești, îl eliberezi.  Asta am făcut și eu, te-am eliberat. Sincer, prefer să risc, decât să regret. Mereu am stat și mi-ai zis că deși nu ești lăngă mine, măcar privim același cer. Acel cer care pare atăt de liniștit, însă nimeni nu știe ce se ascunde în spatele lui.

Exact ca mine, par atât de liniștită însă nimeni nu știe ce se află cu adevărat în sufletul meu. Nimeni nu știe câte trăiri și emoții port. Nimeni nu știe, nici măcar tu, cât de mult îmi lipsești și câtă nevoie aveam de tine să fii aici lăngă mine. Îmi e dor de tine, de momentele în care mă strângeai tare la pieptul tău și îmi spuneai că totul o să fie bine. Însă nu a fost. Tu ai plecat și eu am rămas singură, exact cum m-ai găsit. Singură iar și iar, într-o lume atât de mare. Credeam că singurătatea e frumoasă. Dar ea e frumoasă atunci când ești singur cu cineva.

Aveam toate aceste momente când simțeam că nu mai pot de dorul tău și apoi momente când efectiv mă bucuram că nu mai ești lângă mine, pentru că știam că merit ceva mai bun. Îmi petreceam timpul foarte mult cu fetele, Crina și Daria. Ele sunt singurele care au stat lângă mine și m-au făcut să realizez atât de multe. Ele m-au scos din starea mea de depresie. Am început să le ascult și să le urmez sfaturile.

- Vei fi cu adevărat frumoasă în momentul în care te vei accepta și te vei iubi exact așa cum ești. Pentru că oricât de multe defecte vei considera că ai, noi te cunoaștem cel mai bine, știm cine ești. Ești un om bun. Tu ești specială și frumoasă, a spus Daria.
- Exact, a adăugat Crina. Iubește-te, noi o să fim mereu lângă tine. Noi te iubim. Învață că oamenii vin și pleacă, iar opinia lor despre tine contează mai puțin.
- Huh.. cât de mult m-a schimbat acest băiat, nu? Le-am întrebat eu pe fete.
- Și nu numai pe tine, a spus Daria. Toate avem "acel" băiat care și-a pus amprenta asupra noastră.
- Cel mai important este că ne avem una pe cealaltă și că putem trece mult mai ușor peste orice, a zis Crina.
- Culmea e că suntem toate singure, am spus eu râzând.
- Nu-i nimic greșit în a selecta ceva bun pentru noi. Poate că suntem pretențioase, dar să fim serioși, nu avem nevoie de băiețași lângă noi, a spus Daria.
- Simt că nu mai simt nimic pentru el.
- Niciuna dintre noi nu cred că mai simte ceva pentru ei, a spus Crina.
- Așa e, nu avem cum să îi uităm, pentru că totuși au făcut parte din viața noastră destul de mult timp, dar acum e timpul să ne gândim la ce e cel mai bine pentru noi, a adăugat Daria.

La început totul este frumos. Suntem îndrăgostiți pentru că nu ne cunoaștem. Dar dacă am știi ce urmează după, am fi încercat să punem punct atunci când trebuia. Orice relație are două tipuri de motive. Motive să lupți și motive să pleci. Suferința noastră se face simțită doar atunci când rațiunea dispare, inima urlă și te îndeamnă să faci lucruri naive. Ne îndeamnă să depindem de oameni, de afecțiunea lor, uitând de noi înșine. Ne îndeamnă să iubim nebunește. Ne îndeamnă să comintem sacrificii, cu convingerea că aceea persoană merită.

Arzi durerea sau lași durerea să te ardă? Tu ce alegi?