Cei mai buni prieteni

...

Zilele parcă au zburat. Clasa a 7-a era pe sfârșite. Și prietenia mea cu Gabi la fel. Se schimbase enorm de mult. Nu îl mai recunoșteam. Era ca și cum iubeam o persoană care murise. Ca și cum îmi era dor de cineva care nu se va mai întoarce niciodată, deși îl vedeam zilnic.
Nu știu ce a pățit. Am fost prea timida ca sa îl întreb. Este extrem de ciudat pentru mine sa fiu timida în preajma lui. Nu am fost niciodată! Dar de când jumătate din fetele din școală s-au îndrăgostit de el și sunt martoră la fel de fel de porcării, pot spune că nu îmi mai este la fel de ușor să fiu deschisă cu el.
Am fost pur și simplu șocată când el a luat un 4 în teza la mate, și zâmbea de parcă exact asta își dorea. El, cel care avea note foarte bune și era supărat toată ziua dacă lua un 7?! Clar este ceva inneregula cu el. Și vreau sa aflu.
Dar mai bine nu. Nu e treaba mea. Cine sunt eu la urma urmei? Am devenit un nimeni pentru el și nimic mai mult. Ce tot îmi bat capul...