Cei mai buni prieteni

Ceartă cu curva

M-am cerat din nou cu curva aceea. Chiar nu îmi pot explica ce naiba i-am făcut de e atât de hotărâtă sa îmi distrugă viața...

Nu știu cum a aflat că eu l-am plăcut pe cel mai bun prieten al lui Gabi... și i-a spus. Au început să facă amândoi mișto de mine. Să mă facă de ras în fața tuturor colegilor. Mai aveam un pic și săream la gatul curvei, așa că am fugit și m-am închis în baie, ca sa nu îmi fac păcate de la vârsta asta.

Curva a venit după mine împreună cu o altă nesuferita. Au început sa croncane pe acolo ca niște ciori vopsite ce sunt. Intr-un final am ieșit din baie și am strigat să se ducă dracu de aici și din viața mea. Amândouă au dat drumul unui râs isteric ce îmi provoca scârbă, apoi au fugit înapoi în clasă. Le doream din tot sufletul să își rupă gâtul și să aterizeze direct în Iad, unde le este locul.

Am încercat să mă liniștesc câteva minute, apoi m-am îndreptat spre clasa, deoarece mai aveam ore, din păcate. Nu, nu am vărsat nici o lacrimă. Mi-am spus că nu merită. Nu eram chiar atât de slaba și nici nu voiam să le dau satisfacția de a mă vedea plângând.

Când am intrat în clasă i-am văzut pe toți imitandu-mi vorbele.

"Duce-ți-va dracu de aici și din viața mea, hahahahaha!!", se auzea peste tot prin clasă.

Pentru o clipă am crezut că era un coșmar. Chiar meritam asta? Am fost eu atât de rea? I-am greșit curvei cu ceva?

M-am asezat în ultima bancă încercând să ignor încercările lor de a mă umilii mai tare decât eram. Mă uitam după Gabi, dar el râdea cu ceilalți, fără să îi pese câtusi de puțin de mine. Da, meritam asta. Am fost o proastă să cred că am fost cei mai buni prieteni. Am fost o proastă să mă îndrăgostesc de el și să încerc să îi fiu alături în fiecare clipă. El unde este acum când am nevoie de el?...