Ca un cocon defect...

36 4 0
                                    

După ore îmi strângeam rapid lucrurile și o luam la fugă spre casă. Gabi mergea în parc cu prietenii lui/foștii mei prieteni, așa cum făcea în fiecare zi. De parcă nimic nu se schimbase. Lui chiar nu îi păsa!
Ajunsă acasă, eram tot singură. Sora mea era plecată mai mereu cu prietenii ei, iar părinţii mei erau plecaţi cu tot felul de treburi. Așa că trăgeam draperiile, mă înfofoleam în plapumă până ce arătam ca un cocon distrus. Ca un cocon defect din care nu va ieși niciodată un fluture. Iar eu eram omida defectă și ghinionistă care va fi mereu o creatură singură, nefericită și respinsă.

Cei mai buni prieteniUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum