Cei mai buni prieteni

Ai fost

Fetele mă înconjoară și mă asaltează cu întrebări.
- Vai, nu îmi vine să cred! Te-a întrebat dacă vrei să fiţi împreună?
Dau din cap că da, prea încurcată ca să mai pot spune ceva. Tipul tocmai mi-a spus că mă place de când era a 5 a. Eu eram a 6 a atunci. În a 6 a arătam ca o claie de păr blond îndesată într-un hanorac.
- Și tu ce i-ai răspuns? asta era vocea lui Gabi.
Mă întorc și îl privesc. Pe chipul lui se citeau o mulţime de lucruri. Ia stai. Era cumva gelos? Sau doar își făcea griji pentru mine. Mă gândesc ce mișto ar fi să mai joc puţin teatru și să îl fac gelos cu adevărat.
- E treaba mea. Oricum, arată chiar bine tipul.
Fetele încep să chiuie. Gabi își rotește ochii, mă ia de mână și mă trage după el. Mă privește în ochi și începe să mă scurure.
-Revino-ţi! îmi strigă în ureche.
Mă zmucesc.
- Lasă-mă în pace! mă încrunt. Te porţi super ciudat.
- Eu sunt ăla ciudat? Fata pe care o știam eu nu ar fi niciodată cu un tip ca ăla.
- Cu un tip ca ăla?
- Vorbim despre Andrei. Cea mai lungă relaţie a lui a fost de 5 zile. Și a fost cu aproape toată școala. Meriţi ceva mai bun. Trezește-te!
Îl privesc uimită. Dar tot nu vreau să cedez.
- Nu e treaba ta! mă răstesc.
- Nu e treaba mea? Sunt cel mai bun prieten al tău...
- Ai fost, îl corectez și mă îndrept spre clasă.
Regret imediat ce am spus.