Cei mai buni prieteni

Nu din nou

În următoare pauză, mă îndrept spre dozatorul de apă ca să îmi umplu sticla, când îl văd pe Gabi venind spre mine.
- Ce mai e? Îmi vei ţine iar o predică?
Mă ignoră.
- Am vorbit cu Andrei, zice. M-a rugat să iţi spun că a fost doar o provocare.
Nu îmi vine să cred... Sunt sigură că nu a fost doar o provocare. Cine știe ce i-a zis. L-a ameninţat ca să stea departe de mine?
- De ai ai făcut asta?
- Hm?
- De unde știi că mie nu îmi plăcea de el?
Tace. Nu se uită la mine. Privește undeva pe deasupra capului meu. Urăsc că e așa de înalt.
- Pentru că te cunosc, Anto.
Mă bate trist pe umăr apoi trece pe lângă mine. Suspin și mă îndrept spre dozator.
Brusc simt un serveţel îmbibat cu apă rece apăsându-mi faţa.
- Ce naiba?
Mă întorc și o văd pe căţeaua aia.
- Vedeţi? V-am spus eu! Cu un șerveţel îi șterg toată frumuseţea.
Toată lumea izbucnește într-un hohot de râs răutăcios. Holurile par brusc supra-aglomerate. Toată lumea mă arată cu degetul. Pribabil că mi-a întins tot machiajul. Fardul meu negru a ajuns până pe bărbie.
Nu, nu din nou! Nu te las.