Există prietenie între o fată și un băiat? Sigur că da! V-o spun din experiență. Am fost cei mai buni prieteni timp de aproape 14 ani. Eu am 14 ani :)) Totul era perfect... Dar, de la o vreme... ceva s-a schimbat. Am început să mă îndrăgostesc de e...
Spui că da, că încă suntem prieteni, cei mai buni prieteni mereu. Dar nu ne mai întâlnim dimineața să mergem împreună spre școală, nu mă mai saluți când intri în clasă și mă observi abia în a 3-a oră, când îmi ceri caietul ca să copiezi vreo temă. Acum ai timp doar pentru ea... pentru nesuferita aia... Ași lua-o de păr într-o zi și i-ași smulge extensiile. I-ași rupe unghiile false una câte una ! Dar astfel te voi pierde. Ia stai, deja te-am pierdut! Dar dacă i-ași face ceva cred că ai începe să mă urăști. Cred că dacă ar fi să alegi între mine și ea... ai alege-o pe individă fără să stai pe gânduri. Ai renunța la prietenia noastră, cu care parcă ne-am născut.
Să mă gândesc puțin de când suntem prieteni... nu știu. Suntem prieteni din totdeauna. Am fost vecini și mamele noastre se înțelegeau foarte bine. Ai fost primul meu prieten... Prima persoană pe care am iubit-o înafară de familie. Cred că se înțelege de ce sufăr atât de mult după tine...
Mai știi când te jucai cu poneii mei, iar eu îți "furam" din mașinuțe? Îți mai amintești când jucam fotbal în grădina blocului? Doar noi doi, contra celeilalte echipe, și câștigam mereu cu vreo 4-1. Ce ne mai distram împreună!
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mai știi iarna aceea când mergeam în parc și construiam oameni de zăpadă, iar mie îmi înghețau mâinile pe zăpada rece? Tu ai venit zâmbitor și mi-ai dat o mănușă de-a ta, ca să putem construi împreună omul de zăpadă.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Mai știi când mergem la restaurant și comandam pizza? Ți minte cum ne zâmbeau toți oamenii din jur? Toți ospătarii... Se uitau la noi și zâmbeau. Restaurantul acela a devenit preferatul nostru. Mergeam în fiecare zi la aceeași oră, după cursul de informatică. Ți minte cât de fericiți am fost când au început să ne aducă și sucuri din partea casei?
Apoi tu nu ai mai venit la cursuri și... am rămas singură. La pizza nu m-am mai dus pentru că mă întrista locul gol din fața mea. Lumea nu îmi mai zâmbea și mă întreba de tine... Eu ridicam din umeri și îmi plecam capul, ascunzându-mi o lacrimă. În cele din urmă am renunțat la informatică, deoarece nu mai suportam să fiu singură acolo unde cândva ne distram amândoi. Nu pot explica mai exact ce simțeam, pentru că nici eu nu înțelegeam prea bine.
Cum nu înțeleg nici acum ce simt...
Acum... nimic nu mai este la fel.
Înainte ne comportam spontan și vorbeam normal unul cu altul. Acum nu pot să te privesc în ochi de teamă că ai putea observa că mă pierd... Stau mai departe ca să nu auzi cât de tare îmi bate inima când ești lângă mine. Simt un gol în stomac de fiecare dată când îți aud numele. Pământul îmi fuge de sub picioare atunci când mă strigi sau îmi zâmbești. Vocea îmi tremură când îți răspund la vreo întrebare... Îmi e dor să fim cum eram. Simpli prieteni. Cei mai buni prieteni.
***
Am impresia că ai început să mă folosești, să profiți de bunătatea și prietenia mea. Deja îți fac aproape toate temele... șterg tabla când ești de serviciu pentru că tu ai de făcut ceva important (să vorbești cu individa). Îmi promiți că o să o ștergi și tu în locul meu... dar nu o faci. Sunt prea naivă, nu? Când ai nevoie de ceva, îți dau imediat. Odată aveam un singur creion și mi l-ai cerut. Ți l-am dat, iar eu am desenat cu pixul la geometrie. La fel și linia. Aveam o singură foaie și voiam să desenez. Ți-am dat-o și pe aia. Acum realizez că am făcut rău. Sunt bună numai când ai nevoie de mine, apoi mă ignori. Mda, mulțumesc. E vina mea, merit. Cum am putut fi atât de proastă?
