Simţeam că explodez în singurătatea mea. Linistea aceea apăsătoare îmi spărgea timpanele. Arestul meu la domiciliu părea insuportabil cât timp facebook-ul era plin de poze cu prietenii mei distrându-se de minune. Fără mine...
Ca să mai treacă timpul și ca să îmi distrag mintea de la gândurile mele ciudate, am pus mâna pe niste cărţi. Și chiar m-au ajutat. M-au ajutat să evadez din cușca în care m-am închis singură și am aruncat cheia. M-au transportat într-o lume perfectă, departe de toată ura și tristeţea care mă învăluia.
Adesea adormeam cu o carte pe piept, înconjurată de sute de ambalaje de ciocolată... și visam, visam... visam că sunt din nou copilul fericit și naiv care se ascundea în dulapul cu uși glisante din camera celui mai bun prieten al meu, gata să sară și să iasă dintre haine ca un adevarat monstru al mlaștinii. Mereu ţipa ca o fetiţă. De-a vaţea-scunsela era jocul nostru preferat.
CITEȘTI
Cei mai buni prieteni
Short StoryExistă prietenie între o fată și un băiat? Sigur că da! V-o spun din experiență. Am fost cei mai buni prieteni timp de aproape 14 ani. Eu am 14 ani :)) Totul era perfect... Dar, de la o vreme... ceva s-a schimbat. Am început să mă îndrăgostesc de e...
