Şi când ura devine iubire... (Cartea #1 din seria Sentimente)

~ Şapte ~

Capitolul 7

 

~We could watch the blackbirds cross the skies, we could count the leaves left on the trees, we could count the teardrops in our eyes... One two three, yeah, one two three. Prick your finger on a spinning wheel, but don’t make a sound. A drop of blood and now you’re taken for all time; with a kiss you will awaken and you’ll be mine. You’ll be mine. You’ll be mine~ The Pierces – You'll Be Mine

 

Prima zi de şcoală după scurtele săptămâni de vacanţă. Brenden se simte plin de viaţă iarăşi. Îşi simte iar aripile libertăţii, deşi nici scoala nu e mai eliberatoare decât propria lui casă, dar e o schimbare de peisaj. Una de care, este sigur, va ajunge să se plictisească la fel de repede.

Restul zilelor din ultima săptămână de vacanţă trec cu el şi Kristeen închişi între aceiaşi patru pereţi, cu cărţi împrăştiate în toată încăperea şi supraveghere adultă în orice clipă. Se pare că d-nei Releck nu-i place gălăgia, mai ales la orele prânzului, aşa că se hotărăşte să facă pe gardianul şi să se asigure că cei doi nu se mai ciondănesc ca un cuplu bătrân, căsătorit de prea mulţi ani pentru a mai vedea şi partea frumoasă a căsniciei. Şi, mulţumită acestei femei, şi a faptului că fiica ei este o fată ce ascultă de părinţi, el chiar învaţă ceva la biologie şi gramatică. Mai are de aprofundat algebra, care i se pare puţin cam grea. Însă mai are cel puţin o săptămână la dispoziţie pentru a prinde cu ce se mănâncă şi obiectul ăsta.

“Frate, trăieşti!” exclamă Charlie, sărind în spatele prietenului său, prizându-l pe nepregătite.

Cum el este în hol, pregătindu-se să-şi scoată cărţile din dulap, Brenden îşi pierde pentru un moment echilibrul, dar se stabilizează rapid, sprijinindu-se cu o mână de dulăpiorul din lateralul lui. Încearcă să-i dea, apoi, una lui Charlie în cap, pentru că şi-a scăpat obiectele muncii pe jos din vina lui, dar fiindcă nu are ochi şi la spate, îl nimereşte în nas, scoţând un ‘au’ fără vlagă de la băiat. Însă, lovitura necoordonată are efectul dorit; Charlie coboară din spatele lui pentru a avea grijă de bubă.

După ce Brenden îşi adună toate cele împrăştiate pe jos, Sam îi dă o palmă pe spate pentru a-şi anunţa prezenţa, “Salut, tipule!”, urmat de Xavier care practică acelaşi gest şi Kevin, care se hotărăşte să fie mai cu moţ şi-i dă una după cap. Brenden imediat se întoarce spre Kevin şi-i dă una după ureche.

“Hei!” se plânge Kevin.

“Idiotule!” mormăie Brenden.

“Deci, unde ne-ai dispărut în ultimele zile? Nu tu telefon, nu tu messenger, nu tu nica!” întreabă Xavier.

“Da, băi. Am zis că te-o înghiţit pământul,” confirmă şi Sam.

“Da... ceva de genul,” bolboroseşte Brenden, aranjându-şi lucrurile înapoi în dulapul lui, luând doar ce are el nevoie pentru primele ore, până la prânz.

“Elaborează, te rog,” spune Sam cu o voce şi o faţă atât de serioasă, căci ceilalţi pufnesc în râs. Sam surâde şi el, mulţumit că atmosfera este puţin mai veselă.

“Păi, v-am spus că trebuie să mă pregătesc cu Kristeen?”

Băieţii dau din cap da, amintindu-şi că menţionase ceva despre asta.

“Păi, prima sesiune nu a mers tocmai pe roze, aşa că mama ei s-a hotărât să vorbească cu ai mei. Prin urmare, am ajuns să fac zi de zi pregătire cu Kristeen, în compania unui adult; în traducere liberă... doamna Releck.”