Şi când ura devine iubire... (Cartea #1 din seria Sentimente)

~ Douăzeci şi cinci ~

Acest capitol nu este editat! Îmi cer scuze pentru orice eventuale greşeli sau neconcordanţe găsite, dar nu mă simt prea bine şi nu sunt în stare să urmăresc firul poveştii; trec peste cuvinte ca o gâscă prin apă. Însă, am promis unei cititoare că azi postez, şi mă voi ţine de cuvânt. Sper să pot edita cât mai curând :D.

V-am pupat şi o lectură plăcută tuturor.

Capitolul 25

Orele trec greu, la fel şi după-amiaza, apropiindu-se ora şase.

Kristeen stă pe canapea – unde se simte mult mai în largul ei fată de camera ce începe s-o deteste uşor – şi ascultă muzică pe un post de televiziune. Uitându-se la ceas din trei în trei minute, fata se întreabă dacă nu cumva Brenden îi va trage clapa. De fapt, dacă se gândeşte mai bine, nu ar avea ce ţeapă să-i tragă, ţinând cont de faptul că acesta nu a afirmat venirea sa şi faptul că cei doi nu au mai avut vreo altă conversaţie în care să stabilească o anume oră de întâlnire. Însă fata speră că băiatul va apărea la uşă în următoarele zeci de minute, înainte ca ea să explodeze din cauza nervilor şi a exasperării. Este îmbrăcată în uzualul ei fel şi pregătită de plecare încă de la ora cinci, încercând să-şi ascundă excitarea şi emoţiilor ce-i fac vârtej în stomac de ochii ca de vultur ai Sandrei.

Femeia, observând schimbarea din atitudinea şi starea de spirit a fetei de cum a venit pe uşă de la muncă, nu poate să-şi conţină curiozitatea şi să nu se întrebe dacă lucrul care a adus această schimbare nu are de-a face cu vreun şaten cu ochi verzi, ce are cel puţin zece centimetri peste înălţimea piticaniei de fiică-sa. Bineînţeles, fata e pitică în comparaţie cu băiatul, pentru că nici Sandra nu este cine ştie ce model de vreun metru şaptezeci.

Sub ochii cercetători ai Sandrei, Kristeen se ridică şi se duce la bucătărie, unde îşi toarnă un pahar de suc natural doar pentru a avea cu ce să-şi ocupe atât trupul, cât şi mintea care este la milimetri distanţă de a cădea în propastia disperării. Sincer, Kristeen crede că Brenden face asta dinadins. Cel mai probabil vrea sa-i demonstreze cum s-a simţit el când stătea după fundul ei, şi dă-mi voie să-ţi spun că-i iese de minune. Fata mai are puţin şi-apucă telefonul să-l sune pe idiot şi să-i comande înfăţişare la ea acasă în secunda doi. Doar că ceva o opreşte din a apela la astfel de gesturi, ştiind că o merită cu vârf şi îndesat.

După ce-şi bea paharul cu suc şi mai trec alte chinuitoare şi nerăbdătoare minute, soneria de la intrare acoperă sunetul uşor al muzicii de la televizor.

Instantaneu, Kristeen se ridică de pe canapea, de lângă o Sandra foarte amuzată, şi aproape că fuge spre uşă. Înainte de a deschide, trage o gură mare de aer în piept, sperând ca cel de după uşă să fie Brenden, atât pentru sănătatea ei mentală, cât şi pentru cea fizică a şatenului.

Deschizând uşa uşor, cu inima stând să-i iasă dintre coaste la cât de tare bate, ia în atenţie prezenţa din faţa ei. Cu privirea aruncată asupra propriilor teneşi, cu mâinile in buzunar şi câteva şuviţe de păr acoperindu-i fruntea, Brenden stă în lumina soarelui de după-amiază, părând mirific cu razele roşiatice formând o ramă în jurul trupului său.

Ridicându-şi ochii din pământ, o priveşte pe brunetă cu o dorinţă ascunsă, fiindu-i atât de dor de gustul dulcelor ei buze, dar având, totuşi, reţineri. Crede că cel mai bine ar fi s-o lase pe ea să facă prima mişcare.

Şi nu este deloc dezamăgit când Kristeen se ridică pe vârfuri şi-şi trânteşte, efectiv, buzele peste ale lui. Făcându-l să se dezechilibreze în urma coliziunii, fata îşi prinde rapid pumnii de hanoracul băiatului pentru a se asigura că nimic nu va întrerupe acest sărut atât de dorit de amândoi. Nu ştie ce i-a făcut Brenden în ultima vreme, dar e sigură că a dus dorul mult prea mult senzaţiei ce o cuprinde de fiecare dată când finele lui buze fac dansuri exotice cu ale ei.