Şi când ura devine iubire... (Cartea #1 din seria Sentimente)

~ Cincisprezece ~

Capitolul 15

~Everytime the rain comes down, close my eyes and listen. I can hear the lonesome sound of the sky as it cries. Listen to the rain; here it comes again, hear it in the rain. Feel the touch of tears that fall, they won't fall forever in the way the day will flow. Late at night I drift away, I can hear you calling and my name is in the rain, leaves on trees whispering, deep blue seas, mysteries. Even when this moment ends can't let go this feeling. Everything will come on again in the sound falling down of the sky as it cries... Hear my name in the rain~ Enya - It's in the rain

Zilele trec. 

Orele la şcoală sunt din ce în ce mai agitate, deşi examenele sunt de mult date şi luate. Dar freamătul elevilor nu are nimic de-a face cu studiatul în sine, ci cu evenimentul ce se apropie, unde doi dintre colegii lor sunt vedete.

Toată săptămâna acel filmuleţ este vizionat, comentat, bârfit. Chiar se fac şi pariuri în legătură cu câştigătorul. Dar, de cum unul dintre cei doi intră într-o încăpere ce pare a fi stup de viespi, la cât de gălăgie este, liniştea se aşterne. Şi este atât de linişte, încât auzi cum cel de la zece paşi respiră - asta dacă mai respiră. 

De ce se agită atât de mult lumea, nici Kristeen, nici Brenden nu-şi pot explica. Nu e ca şi când ar fi cine ştie ce premiu. Doar reputaţia este în joc. 

"Felină, totu-i gata!" 

Kristeen se uită spre Clay, ce poartă zâmbetul lui strălucitor şi încrezător, ca întotdeauna. De fapt, de multe ori, acest zâmbet îi oferă ei cantitatea în plus de încredere de care are nevoie. Fiind atât de optimist pe lângă ea, o face să vadă partea bună a lucrurilor; un lucru foarte pozitiv asupra sănătăţii ei emoţionale. 

Bruneta îi oferă un zâmbet mare, egalându-l pe al lui. 

"Bine." 

"Bine!" surâde brunetul, punându-şi braţul pe după umerii fetei. "Acum, ascultă aici. Doar pentru că este începător, nu vreau să-l subestimezi." 

Kristeen îi aruncă o privire stupefiată într-o mică măsură, ridicând colţul drept al gurii. "Crezi că sunt de ieri, de azi în afacerea asta?" 

"Ştiu că nu..." 

"Atunci ştii că sunt precaută. Şi mai ştii că nu mă consider mai tare faţă de idiotul de Brenden, doar pentru că el este la început. Ştiu cât de multe au pierdut băieţii din cauză că au făcut prostia asta când eram eu la început, aşa că nu te aştepta să calc pe urmele altora mai proşti."

Clay îi zâmbeşte. Nu degeaba o iubeşte pe fata asta. "Ştiu. Normal că ştiu. Doar să fii atentă." 

"Am să fiu." 

Un prezentator - adus de echipa de filmare - face chemările. Brenden şi Kristeen se prezintă la maşini, fiecare având în dreapta lui un bolid de toată frumuseţea, construit anume pentru curse off-road, precum e aceasta. 

Publicul este adunat pe margini, ovaţionând, ţipând, fluierând. Camere de filmat sunt fixate în anumite puncte pe parcursul întregului traseu, unde vor transmite în direct cursa. 

Reguli multe nu sunt. Fără accidentări forţate, fără nitrogen, pe un circuit închis, ceea ce înseamnă că lumea va vedea atât startul, cât şi sfârşitul cursei, fără a muta un muşchi. Micile trucuri de evazare şi confuzie sunt permise, dar Kristeen nu va folosi aşa ceva. Ea consideră că acestea sunt doar şmecherii de doi bani, ce te clasifică drept un şofer slab.