Şi când ura devine iubire... (Cartea #1 din seria Sentimente)

~ Douăzeci şi şapte ~

 Aceasta este varianta cenzurata. Cea necenzurata este la Link extern, desi nu sunt mari diferente. Scuzati-mi eventualele greseli si daca a iesit ceva in neconcordanta, sa ma atentionati - nu am avut rabdare sa mai editez :D.

Lectura placuta si va astept cu pareri ;).

Capitolul 27

Zilele trec într-un ritm normal în oraşul Portland.

Familia Releck află de soarta lui Marc chiar din gura locotenentului, spunându-le de faptul că acesta a fost un băiat deştept, dar nu îndeajuns încât să înfrunte moartea. Pentru faptul că nu s-a dus la spital cu rana din spate primită de la Kristeen – un lucru isteţ, fiindcă spitalul ar fi anunţat poliţia imediat, iar asta ar fi dus, implicit, la descoperirea adevărului – Marc a avut de suferit o moarte lentă şi dureroasă între pereţii apartamentului său, pierzând mult prea mult sânge pentru a avea puterea necesară să se îngrijească singur de plagă. Astfel, tânărul a trebuit să fie martor zilelor ce treceau pe lângă el, lăsându-l din ce în ce mai lipsit de viaţă, până când şi-a pierdut cunoştiinţa şi, în cele din urmă, şi-a dat ultima suflare.

Iar în clipa aflării acestui lucru, oricât de greşit ar suna asta, Kristeen răsuflă uşurată de faptul că nu va trebui să trăiască toată viaţa cu frica că acest psihopat se va întoarce.

Apoi, săpămânile parcă trec mai repede. După alte vreo trei, Kristeen scapă de nenorocitul de ghips, abţinându-se din a sări pe vârfurile picioarelor, ca un copil hiperactiv. Şcoala continuă în ritmul ei plictisitor, examenele de final de an vin şi se duc, iar grupul nostru de tineri se trezeşte în ulima săptămână de şcoală, înglobaţi până-n gât de acceptări de admitere la facultăţi şi planuri de viitor.

Pe parcursul acestor ultime luni, relaţiile dintre ei devin mai strânse. Băieţii sunt acceptaţi cu mai multă inimă de către fete în prezenţa lor, tachinările lor fiind acum mai lejere şi libertatea de exprimare – deşi nu era nicio problemă din partea băieţilor – mult mai largă.

Lina devine mai apropiată din punct de vedere sentimental faţă de Charlie, deşi alege să nu-şi urmeze inima atâta timp cât Charlie nu dă niciun semn că o place. Da, un lucru puţin cam laş din partea ei, însă fata nu este una care să ia taurul de coarne şi să se arunce cu el în apă. Concepţia ei de modă veche presupune că băiatul trebuie să curteze fata, iar ea asta aşteaptă momentan.

Alessandra şi Xavier sunt în aceeaşi lume a lor, izolaţi de restul printr-un un balon plin de sărutări dulci şi cuvinte şoptite la ureche, mângâieri tandre şi ieşiri romantice.

Charlie se află cam în aceeaşi situaţie ca şi blonda noastră, doar că gândirea lui este puţin mai... matură? El gândeşte că nu îşi are vreun rost o relaţie acum, ţinând cont de faptul că în câteva luni fiecare va pleca pe drumul său, iar o relaţie la distanţă nu va rezista, mai ales că ei ar fi la început. Şi de ce să distrugă frumoasa prietenie ce se dezvoltă între ei pentru cele câteva clipe disponibile?

Kevin... Ei bine, el încă se plimbă din floare-n floare. Azi cu una, mâine cu alta... că doar aşa se trăieşte viaţa! Se bucură pentru prietenii lui aflaţi într-o relaţie, însă el nu înţelege conceptul de a sta legat doar de una, când poate gusta din zeci, sau chiar sute deodată.

Sam este cel conştiincios din grup. Când nu este cu prietenii la un fotbal, ori în oraş sau în diverse excursii de weekend, este cu cartea în faţă, pregătindu-se intens pentru a intra la Academia Militară.

Şi am ajuns la Brenden şi Kristeen. Ei, aici păţăniile sunt multe. Relaţia lor este cu mult mai închegată acum, sentimentele lor crescând pentru celălalt cu fiece zi trecătoare. Însă asta nu înseamnă că bruneta noastră se transformă – ca prin magie – în cea mai deschisă, drăgăstoasă şi iubitoare fiinţă de pe lume. Oricine ar fi crezut asta, se înşeală amarnic. Din contră, fata este parcă mai rea, mai dominatoare şi geloasă decât înainte. Iar sentimentele negativiste nu le direcţionează spre Brenden, fiindcă e conştientă de iubirea ce acesta o simte pentru ea – şi l-ar lua dracii dacă ar fi descoperit cu vreo prostie. Nop, toate privirile urâte, remarcile acide şi comentariile înţepătoare sunt primite de fetele ce îndrăznesc să pună mâna pe bărbatul ei. Frate, cât e glumă-i panaramă! O privire e permisă. Hai, că lasă de la sine şi când privirea devine holbare, dar când degetele lor schiloade ating braţul lui Brenden chiar şi cu vârful unghiei, se dezlănţuieşte fiara!