Şi când ura devine iubire... (Cartea #1 din seria Sentimente)

~ Unsprezece ~

Sincer, nu ştiu ce este de capul acestui capitol, cu siguranţă nu este unul dintre cele mai bune ale mele, dar atât poate scoate inspiraţia mea legat de acest subiect. Pe viitor, însă, capitolele vor fi mai bune; normal, va depinde şi de cât de multă imaginaţie voi avea pe moment :D.

Deocamdată, sper să-l savuraţi pe acesta şi să-mi spuneţi ce părere aveţi, chiar dacă este vorba despre ceva ce nu v-a plăcut din context :).

Lectură plăcută!

Capitolul 11

 

~Who can say where the road goes, where the day flows? And who can say if your love grows, as your heart chose? Only time... Who can say why your heart sighs, as your love flies? And who can say why your heart cries, when your love lies? Only time... Who can say, when the roads meet, that love might be in your heart? And who can say when the day sleeps, if the night keeps all your heart? Who can say if your love grows, as your heart chose? And who can say where the road goes, where the day flows? Only time... Who knows? Only time~ Enya – Only Time

 

Kristeen apasă pe frâne şi face un drift pe loc, ridicând frâna de mână şi întorcând spre stânga volanul, ieşind de pe pistă, pentru a face loc celorlaltor maşini, afişând un zâmbet triumfător pe buze. Adrenalina încă-i curge prin sânge şi, în urma unui impuls, se dă jos din maşină, îşi dă casca jos din cap şi gluga neagră, aruncând un pumn în aer de extaz.

“Da!” ţipă fericită.

Sandra şi Mike îşi fac loc prin masa de spectatori, urmăriţi îndeaproape de ceilalţi invitaţi ai lor, valsând printre trupuri extaziate ca nişte experţi. Cum ajung la parapet, cum caută o portiţă de ieşire, pentru a-şi lăuda şi îmbrăţişa fiica.

Kristeen, când prinde în zare acea căpăţână de păr negru al tatălui ei, după el fiind o coroană de păr şaten ce-i aparţine mamei, aruncă cât colo casca din mână şi aleargă spre ei, sărind ca o expertă parapetul înalt de peste un metru. Sare în braţele tatălui ei, şi acesta o învârte fericit, râzând şi felicitând cât de tare îl ţine gura. Sandra îşi trage fiica din mâinile soţului şi o strânge şi ea între ale sale braţe cât mai puternic, cu lacrimi de mândrie în ochi, şoptindu-i cât de bucuroasă e şi cât de mult o iubeşte.

Între timp, fetele şi băieţii, opriţi la baza scărilor, privesc cu stupoare spre această imagine de familie, Lina având chiar şi lacrimi de înduioşare în ochi. Ceilalţi, însă, deşi sunt impresionaţi de expoziţia de afecţiune, sunt şi mai impresionaţi de ceea ce au fost martori acum câteva minute. Kristeen, a lor Kristeen, fata ce fusese rece şi indiferentă, fata cu remarci la tot pasul, cu un caracter înflăcărat şi tăios, acea fata pe care o cunosc de ani de zile, tocmai a ieşit pe locul doi în cea mai renumită cursă de maşini din America, chiar dacă au fost doar preselecţii.

Ea e Kris! Ea e Kris! e tot ce mintea lui Brenden poate procesa în acest moment, uimirea lui fiind atât de mare, încât nici măcar nu poate respira ca lumea. Tot ce poate face e să se gândească la acea cursă unde Kris a câştigat cu uşurinţă împotriva acelui tip din echipa lui Karl.

Mamă, sunt terminat! exclamă stupefiat.

“Frate, e Kris!” exclamă Kevin evidentul.

Sam îl măsoară din priviri, după care îi dă una după cap băiatului, sperând să-i vină mintea la loc. “Da, fraiere, ea e!”

“Kris e Kristeen,” adaugă şi Charlie, sunând şi mai idiot decât Kevin.

Sam îi dă şi acestuia una după ceafă, sperând să-l trezească din prostie. “Ţi se pare că noi nu ştim asta?!” întreabă sarcastic.