Capitolul 17

115 10 0
                                    

Cu ce am gresit? Am facut ceva rau? Nu injuram, nu ma bateam, eram politicoasa. De ce mi se intampla toatea astea mie? De ce in viata mea a intrat haosul?




-Esti nebun. Vorbesc foarte serios, ii spun.

-Esti haos. Poti face orice.

-Dar nu sa zbor. Nici tata, sau mama nu pot face asta, spun eu exasperata.

-Pentru ca ei nu sunt haosul. Dar, tu esti.

-Cu siguranta nu o sa pot exersa aici, spun, aratand prin pod.

-E mizeul noptii. Sa te vedem!

Imi apuca mana, tragandu-ma in coltul intunecat al camerei, iesind din umbra copacilor de langa camp.

-Bun. Sa te vedem cu urlii.

-Esti nebun?! Nu suntem la naiba-n praznica ca nimeni sa nu ma auda, spun exasperata, simtind cum pamantul se cutremura.

-Sau merge si asa, imi spune, ararand spre prapastie ce a aparut de nicaieri.

-Iar, acum ce fac, intreb, aratand spre prapastie.

-Asta!

Ma impinge, eu impiedicandu-ma si cazand in prapastie.

E nebun?! O sa mor. O sa mor. O sa mor.

-Nu o sa mori, Fallon!

Eu sunt haosul.

Eu sunt haosul.

Haosul.

Nimeni nu-mi impune reguli.

Inchid ochii, simtind cum cad in continuare, lasandu-ma pe spate.

Fii haos...

Deschid ochii, observand cum ma ridic, ajungand aproape la suprafata. Ies la suprafata extrem se rapid, Katana picand pe jos.

-Asa, Fallon!

-Eu sunt haosul, tip, zburand printre copaci.

Ma ridic dintre copaci, zburand din ce in ce mai sus, observandu-se putin cartierul Van Gogh. Zbor in cercuri, in mainile mele aparand o pulbere neagra, aceasta atigand cerul ca fulgii.

-Esti bine, Fallon?

-Da! Ma simt minunat, Katana, strig, indreptandu-ma spre sol, dar ridicandu-ma in ultima secunda, zburand spre Katana.

-Ti-am zis ca o sa reusesti. Esti haosul.

-Mi-a fost scris sa fiu haosul, lasandu-ma pe spate, plutind in continuare.

-Da. Imediat ce primul semizeu ce a controlat haosul a murit.

-Cum a murit, intreb.

-Se zice ca elementarii l-au omorat. Nu-i adevarat. Chiar daca era nebun dupa putere, mai exista o farama de vinovatie in el. Mi-a cerut sa-l omor pana nu va disparea si aceea farama.

-L-ai omorat, intreb.

-Nu. S-a sinucis folosindu-si puterile. Haosul poate fii omorat printr-o singura modalitate. Chiar de el insasi. Poti sa opresti haosul pentru un timp, arucandu-l pe taramul semizeilor. Dar, doar pentru un timp.

-Sunt de neoprit?

-Da. E o bine cuvantare...

-Si un blestem, continu eu.

-Ne e frica ca o sa ajungi la fel ca primul ce a controlat haosul.

-De ce nu-i ziceti numele, intreb.

Gardiana-Volumul III:Renasterea haosuluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum