Gardiana-Volumul III:Renasterea haosului

Capitolul 4

Toata viata alergam dupa pericol. Dar, nu stim niciodata de ce. Vroiam sa-l simtim, fara un motiv anume. Din pacate, ne dam seama prea tarziu ca pericolul se afla chiar in spatele nostru. Si, cu siguranta, o sa dam bir cu fugiti.

-Credeam ca o sa ne distram, trage concluzie Tay, fiind in frunte.

-Ti-am zis ca-i periculos, ii atrag atentia, uitandu-ma in spate, observand ca monstrul de gheata e inca pe urmele noastre.

-Daca ma prinde matusa Astra, cu siguranta o sa-mi taie ouale, tipa Stephan, fiind in urma mea, impreuna cu Cara.

-Stiam eu ca nu-i o idee buna, tipa Cara, incercand sa alerge mai repede.

-Si eu care vroiam sa merg in club, si ironia sortii, sunt alergat de un monstru de gheata, tipa Max, gesticuland din maini, in timp ce alerga.

Stiam ca nu trebuia sa fac asta. Dar, ce-am facut? Parea totul obisnuit acum cateva ore. Adica, parea obisnuit. Nu am o viata obisnuita...

~Acum cateva ore~

-Haide, Cara! Tata ne asteapta dupa colt. Nu vrea sa atraga atentia tuturor, ii explic Carei, iesind din curtea scolii.

-Si, ce faceti?isi face simtita prezenta Stephan, punandu-se intre noi, mainile lui fiind pe umerii nostri.

-Stephan, tu ce pisici cauti aici, il intreb, dandu-i mana de pe umarul meu, Cara facand la fel cu mine.

-Scuze, cred ca ati uitat de noi, se aude o voce, Stephan dandu-se la o parte, aparand Max si Tay.

-Stephan, ce faci cu astia doi aici, il intreb, continuand sa merg cu Cara spre masina tatei.

-Pai,matusa Astra m-a invitat la cina si mi-a zis sa-mi iau si prietenii, spune Stephan.

-Bine, dar nu mergeti cu masina lui tata, ranjind, apucand-o pe Cara de mana, intrand in masina, spunandu-i lui tata sa calce acceleratia.

-Tata, ea e Cara. Cara, el e tata, fac prezentarile celor doi, observand fetele nervoasele celor trei prin oglinda retrovizoare.

-Deci, tu esti fiica lui Clement, trage concluzia tata.

-De fapt, sunt fiica lui adoptiva, il rectifica pe tata, eu incrutandu-ma.

-Nu mi-ai spus ca esti adoptata, ii atrag atentia.

-Nu prea e frumoasa poveste cu tata, imi spune Cara. Tata a avut mai demult o sotie, care l-a parasit dupa 2 ani de casnicie, si apoi m-a adoptat pe mine, cand aveam 3 ani, imi povesteste ea.

-Am ajuns, ne anunta tata, eu cu Cara coborand primele din masina, in urma noastra fiind tata.

-Mama, am ajuns, tip, intrand in casa, in fata mea fiind Cara.

-Sunt in bucatarie, primesc un raspuns de la ea, intrand in bucatarie, acolo aflandu-se si unchiul Ethan cu matusa Sage, mama scotand puiul din cuptor.

-Cara, ei sunt unchiul Ethan, matusa Sage si mama. Ea este Cara, fac prezentarile, fiecare venind si imbratisand-o, urandu-i un "bun venit".

-Bun venit, scumpo! Simte-te ca acasa, ii spune mama, noi asezandu-ne pe scaune.

-Fallon, unde e Stephan si amicii lui, ma intreaba matusa Sage, eu paralizand.

-Tu!aud o voce, intorcandu-ma, dand de un Stephan furios, in spatele lui fiind ceilalti doi.

-Aici, matusa Sage, spun, tragand-o pe Cara, incet, incercand sa ne facem neobservate.

"Mama..."

"Bine."imi raspunde ea, in urmatoarea secunda fiind la mine in camera, incuind usa.

-Tocmai am fost teleportate, intreaba Cara cu entuziasm.

-Exact!spun, batand palma cu ea fiindca am scapat de cei trei.

-Si, ce facem?intreaba Cara, trantindu-se langa mine pe pat.

-O sa coboram la masa, apoi incercam sa scapam de cei trei natangi, ii comunic planul meu.

~~~~~~

-Fallon, am o idee, urcand scarile, aud o voce, intorcandu-ma, vazand ca ma strigase Tay.

-Ciripeste papagalule, ii spun, privindu-mi unghiile.

-Uite ce am luat, ne atrage atentia Stephan, aratand spre un mic borcan, in el fiind un imens fulg de zapada.

-Si ne gandeam, haideti sa ne antrenam, pe un monstru, isi spune planul Tay, eu incrutandu-ma.

-Ori esti nebun, ori esti prost. Esti om. Daca te-ai lupta cu un monstru dasta, ar fii cum o balena se lupta cu o furnica, ii explic.

-Si e o idee extrem de proasta, trage concluzia Cara.

-Haideti, nimeni nu mai este acasa, ne spune Stephan.

~In prezent~

-Stephan, unde s-au dus parintii mei, matusa Sage si unchiul Ethan, tip, observand ca monstrul nu mai are mult si o sa ne prinda.

-Dracu' stie!imi raspunde, incercand sa mareasca viteza.

-Stiam eu ca trebuia sa merg la club, sa ma imbat, si sa ma trezesc dimineata intr-un sant, cu o blonda pe mine, tipa Max, el fiind in fruntea noastra.

-Probabilitatea ca sa scapam vii de aici este una la infinit, trage concluzia Cara.

-Stim, Cara!tipam noi ceilalti.

Imi intorc capul, vazand cum monstrul vrea sa-si ia avant si sa ne insface.

-Jos!tip, in urmatorul moment, monstrul fiind deasupra noastra, aterizand la cativa metrii de Max.

Suntem pierduti. Am vrut sa simtim pericolul, iar acuma o sa devenim felul pricipal al unui monstru de gheata.

Mana monstrului se apropie rapid de Max, vrand sa-l insface, dar acesta se opreste dintr-o data, dezintegrandu-se.

-S-a dezintegrat?!intreaba Cara.

-Da, dar cum? Mama nu se afla pe aici, ii raspund Carei, uitandu-ma in jur, dar vazand ca suntem doar noi.

-Eu zic sa mergem in casa pana nu se reface monstrul asta, ne indeamna Max, ridicandu-se rapid de pe jos.

~~~~~

-Sunteti bine, ii intreb, trantindu-ma pe fotoliu.

-Da, din fericire da, imi raspunde Cara, band din ciocolata ei calda.

-Dar tot nu inteleg. De ce s-a dezintegrat monstrul, intreaba Stephan, punandu-si picioarele pe masuta de cafea.

-Monstrii nu se dezintegreaza pur si simplu, trebuie sa fii fost ceva, trage concluzia Max.

-Dar, cel mai ciudat lucru a fost ca a disparut cand a vrut sa devii masa lui, spune Tay.

-Oare, monstrul a avut legatura cu Max, intreaba Cara, Max incrutandu-se.

-Imposibil. Monstrul a fost creat de acel fulg, protesteaza Max.

-Max, esti adoptat?intreb dintr-o data, el lasandu-si cana cu ciocolata calda pe masuta de cafea.

-Ce intrebare mai este si asta, se infurie Max. Da, sunt adoptat. Exact ca Tay, imi raspunde el.

Toata viata cautam pericolul, dar ne dam seama prea tarziu cand se afla chiar in spatele nostru. De fapt, ne inselam. Pericolul se afla toata viata langa noi, dar nu ne dam seama. Iar atunci, va fii prea tarziu. Din pacate, pericolul se afla si in fata noastra, si in stanga noastra, si in fata noastra. Se afla peste tot. Pericolul este chiar persoanele care ne sunt aproape. Chiar ele...

NECORECTAT