Gardiana-Volumul III:Renasterea haosului

Capitolul 12

Dam de el. Fugim. Fugim. Fugim. Continuam sa fugim. Fugim de pericol. Nu stim in ce consta acest pericol, dar nu ne pasa. Fugim in contiunare. Dar, nici nu ne dam seama ca pericolul ne-a ajuns si ti-a intors viata cu susul in jos.

Ma strecor in casa, ingrozita de lucrurilr care le-am facut cu cateva minute mai devreme. Incerc sa urc la etaj, dar aud un strigat, eu intorcandu-ma si dand de Max.

-Fallon, vroiam sa te intreb ceva legat de puterile mele, imi spune el.

-Sigur, ii spun, tragandu-mi gluga mai bine peste cap, fiind infricosata de ce as putea face cu puterile mele.

-Cum opresc sa nu mai vad fantomele, ma intreaba Max.

-Nu poti opri, ii raspund. Va trebuii sa te obisnuiesti. Acum, pa!

Urc la etaj in graba, intrand la mine in camera si incuind usa.

Trebuie sa invat sa ma controlez. Dar, cum naiba fac asta?! Haosul nu poate fii controlat. Ma rezem de masa de toaleta, medtiand la tot ce s-a intamplat. Un lichid rosu apare la varfurile degetelor mele, eu ridicand capul si privind ingrozita cum din oglinda iese sanga, figura mea din oglinda ranjind si facandu-mi cu mana.

Ma ridic speriata, facand cativa pasi in spate, simtind tablia de la pat, fiind trasa in el de niste maini vinetii. Acele maini ma tin in continuare, eu zbatandu-ma si observand cum patul me se umple cu sange si gandaci.

Mainile mele ajung pe o mana ce ma tinea, aceasta dizolvandu-se, iar eu profitand de ocazie si ridicandu-ma din pat. Observ ca totul e normal. Oglinda nu are nimic, iar patul este perfect normal.

Ce se intampla? Ce-s cu puterile astea? Oh, nu. Samantha si Helena sigur misuna pe aici. Daca ma apropiu, ce dracu' o sa le fac?! Sunt in pericol. Cu totii. Si, doar din cauza mea.

Pic pe podea, stragandu-mi genunchi la piept. Lumina din camera mea incepe sa palpaie, din umbra vazandu-se tot felul de ranjeturi diabolice.

~~~~~

Patrund pe holurile aglomerate ale scolii, incercand sa ocoloesc fiecare elev ce imi apare in fata, indreptandu-ma spre sala de sport. Stiu ca am ora asta cu toti patru. Si, nici nu stiu cum sa ma controlez.

Adica, nu stiu de ce mai vin la scoala daca sunt o bomba cu ceas. A, da, stiu. Ca sa nu dau de banuit celor patru.

Intru in vestiar, scotandu-mi din rucsac plasa cu adidasii mei. Imi las rucsacul, eu iesind din vestiar si intrand in sala de sport. Dau imediat de cei patru, observand ca nu sunt singuri. Aia e Samantha. Inseamna ca Helena este acasa. Inseamna ca o sa ramana la noi. Super.

Ma asez pe banca, privind cum profu' ii alinieaza pe toti si dandu-le ce sa faca. Bine ca sunt singura de pe banca, nu mai trebuie sa ma ia nimeni la intrebari.

Nici nu stiu ce sa fac. Ba da. Stau cat mai calma. Fara stres. Fara frica. Fra tristete. Clar, am devenit bipolara. Trebuia eu sa fiu haosul. Nu putea sa fie altvienva?

Ma uit pe terenul de sport, observand cum fetele incep sa joace volei, baietii dand cu mingea la cos. Observ cum Callie se apropie de Samantha, impingand-o si cazand pe jos.

Oh, nu. Nu. Nu se poate. Trebuie sa ma controlez. Trebuie.

-Ba nu...

O mana neagra ii apuca picioarul lui Callie, daramand-o si trecand in umbra, ea tipand dupa ajutor. Luminile din sala incep sa palpaie, pe geamuri aparand tot felul de pete negre si rosii. Pete rosii. Sange. Pete negre. Cosmaruri.

Oh nu. Petele negre devin din ce in ce mai proeminente, copii uitandu-se speriati in jurul sau. Trebuie sa plec. O sa mearga dupa mine cosmarurile.

Ma ridic de pe banca, luand-o la fuga, observand cum cosmarurile ma urmeaza. Ies din sala de sport, eu alergand in continuare. Intru pe carare dintre peretele salii de sport si al scolii, eu oprindu-ma din alergat. Ma intorc, in fata mea aparand tot felul de siluate negre si creaturi ce te ingrozeau.

-Ce cautati aici, ii intreb.

-Furia.dumneasvoastra ne-a chemat, stapane.

-Bine, atunci dispareti de aici, le ordon, ei disparand in urmatoarea secunda.

-Ai vazut ce poti face, aud o voce, intorcandu-ma si dand de Lucifer.

-E prea periculos, ii spun, privindu-mi mainile.

-Stii ce se intampla daca atingi un elementar si nu te poti controla, ma intreaba el, eu dand din cap in semn ca nu. Poti sa ii omori. Sa ii arunci in cele mai cumplite cosmaruri.

Privesc ingrozita spre Lucifer, eu meditand la ce le pot face celor patru.

Ii pot omori. Ii pot arunca in cele mai groaznice cosmaruri. Pot sa ii distrug pentru totdeauna. Lucifer dispare din fata mea, eu incepand sa merg spre scoala, asteptand cu groaza urmatoarele ore.

~~~~~~~

Intru in clasa, trantind usa si descaltandu-ma de tenesii mei, punandu-i in suportul special. Dupa scoala, m-am mai plimbat inca cateva ore, incercand sa-mi controlez sentimentele. Totul porneste din sentimente. Furie. Tristele. Frica. Haosul pornesc de la ele.

Intru in sufragerie, eu oprindu-ma instant la vederea persoanelor de pe canapea. Helena. Irma si Ashron. Samantha. Mama. Tata. Si cei patru elementari.

Vroiam sa ma duc, sa ii imbratisez, sa ii intreb daca sunt bine, dar in minte se auzeau cuvintele lui Lucifer.

"Stii ce se intampla daca atingi un elementar si nu te poti controla. Poti sa ii omori. Sa ii arunci in cele mai cumplite cosmaruri."

-Fallon, aud vocea subtire a mamei, ea ridicandu-se de pe canapea, fiind gata sa ma ia in brate, dar nu are timp, eu luand-o la fuga la mine in camera.

Trantesc usa, fiind sigura ca am incuiat-o inainte sa ma trantesc in pat. Trebuie sa stau departe. Departe de toti. Pot s-o iau razna. Pot sa-i omor.

-Stapane, vreti sa auziti ce discuta cei de jos.

-Pot, intreb.

-Prinde-mi mana.

Fac cu mi-a zis, ajungand in sufragerie, intr-un colt intunecat.

-Oare de ce a fugit, se intreaba tata.

-Poate e suparata fiindca nu ati anuntat-o ca veniti, prezinta Samantha o explicatie.

-Nu e numai asta, se baga Max. A devenit distanta. Nu mai petrece timpul cu noi. Ieri am oprit-o ca sa o intreb ceva legat de puteri si era extrem de speriata. Se uita mereu in jurul ei.

-Ieri, am ajuns mai devreme de acasa, povesteste Stephan. Usa era aproape scoasa din balamale, pe geamuri erau tot felul de pete, lumina palpaia, si am vazut ceva. In oglinda. Aparea reflexia lui Fallon care imi facea cu mana si ranjea diabolic. Credeam ca mi s-a parut.

-Inseamna ca nu e legat de noi, trage concluzia mama.

-Se intampla ceva cu ea, spune matusa Sage. Si, cred ca se teme de acel ceva.

-E normal sa vad un tip,care discuta cu Fallon, poarta pchelari de soare pe un timp furtunos, si are ochii negrii, intreaba Cara.

-Stai! Da inapoi, ii spune tata. Ochii negrii?

-Da, complet negrii. Apoi Fallon s-a dus sa discute cu el. I-a zis L, ii raspunde Cara.

-Lucifer!striga parintii mei si parintii lui Stephan.

-Ce i-a zis Lucifer? Sigur i-a bagat prostii in cap, spune matusa Sage nervoasa.

Revin inapoi in camera, trantindu-ma in pat. Nu. Nu e vina lui Lucifer. E numai a mea. Numai a mea. Sunt un pericol pentru toti.

Cum am mai zis. Pericolul ne intoarce viata cu susul in jos. Ne poate apropia de prietenii nostri, sau ne poate indeparta. Cand ne indepartam de prieteni, trebuie sa ne facem griji. In viata noastra, pe langa haos si pericol se mai stecoara un lucru ce tine aprinse aceste doua lucruri. Singuratatea...

NECORECTAT