Gardiana-Volumul III:Renasterea haosului

Capitolul 15

Casa groazei. Nu este Halloween in care sa nu apara o casa din aceasta. Unele sunt banale, iar altelele iti trimit fiori pe sira spinarii. Asta e rolul acestei case. Sa-ti dea fiori pe sira spinarii. Dar, uneori, cineva care poate face rau celorlalti, poate transforma o casa intr-una de groaza. Iar, acolo, totul e real. Adica, viata ta e in joc.

-Deci, cel mai bine e sa stau in casa, il intreb eu Katana, dupa discutia noastra purtata despre "luna plina".

-Da. Am auzit ca vor sa ii pe Max, Cara, Tay si Stephan la haita Siver Moon. Gasesti o scuza pentru care sa lipsesti si toata lumea va fii in siguranta.

-Se va intampla ceva cu casa, il intreb eu.

-Conteaza emotiile tale. Frica si furia te conduc. Roaga-te sa nu te conduca si ura.

-Daca ma las purtata de ura, lumea se va sfarsii, oftez eu.

-Deci, gaseste o scuza buna.

Intru in casa, descaltandu-mi bocanci si indreptandu-ma spre sufragerie, iar acolo, toata lumea. Printre care si Sara.

-Mama, nu ar trebuii sa fiti la Silver Moon, o intreb eu.

-Oh, nu ai primit mesajul mintal, ma intreaba la randul ei.

Fuck! Am uitat ca nu mai pot comunica mintal cu ceilalti.

-Nu mai mergem. Ramanem in seara asta aici, a intervenit o problema. Du-te si schimba-te draga. O sa ne uitam la cateva filme, ma indeamna tata.

Urc la etaj, inchizand usa de la mine din camera, invartindu-ma in cerc.

-Daca fug in padure?

-O prapastie plina de cosmaruri va aparea.

-Fundul oceanului, intreb eu.

-Lumea va devenii o lume sub apa.

-Muntii Himalaya?

-Imi pare rau pentru Nepal.

-Padurile din Africa?

-Copaci zhuratori si animalr pe jumatate?

-Deci, eu trebuie sa-i scot pe ei de aici, intreb eu.

-Prea tarziu. Rasare luna in doua minute.

Ma indrept spre sufragerie, dand acolo de ei, fiind ingramaditi pe canapea, cu boluri pline de floricele. Observ cu coada ochiului ca televizorul nu mai merge din vina mea.

-Un minut, haosule...

-Mama, cred ca ar trebui sa, incerc eu sa spun ceva, dar ma intrerupe Sara.

-Mama, n-ar trebui sa se mute Fallon? Adica, e un om, intervina Sara.

-Cred ca da, o aproba mama.

Toate geamurile se trantesc, auzind cum incuietorile usilor se inchid, lumina picand.

-Oh, nu, soptesc eu, uitandu-ma speriata in jurul meu.

-Blake, de ce nu-mi merg puterile, intreaba mama.

-Stati! Nu mai incercati! Casa e inconjurata de ei. Cand ei sunt in preajma, puterile voastre nu merg, le explic eu.

-E absurd, spune indignata Sara, indreptandu-se spre oglinda.

-Sara, indeparteaza-te de langa oglinda, tip eu, dar tipatul ei cutremura casa.

In oglinda aparea reflectia mea, ochii fiind de un alb imaculat, din par iesind un praf negru. Pe fata mea este un ranjet diabiloc, observand ca in spatele ei sunt oamenii fara viata, si ranjete diabolice.