Gardiana-Volumul III:Renasterea haosului

Capitolul 16

Ce e prietenia? E o intrebare la fel de grea ca "Ce e viata?". Nu putem gasi un raspuns. E un paradox. Ne trebuie teorii, calcule, formule, mii si mii de cifre ca sa raspundem acestui paradox. Dar, cand sa raspundem la aceasta intrebare, in interiorul nostru apare o frica. O frica ce nu putea fii prevazuta in niciun calcul...

~Pov.Fallon~

-Da, mama, ma simt perfect, ii raspund eu plictisita.

-Te dor ranile, ma intreab tata.

-Nu, tata, ii raspund lui.

-Mai esti posedata, intreaba unchiul Ethan.

-Acum chiar imi doresc ca sa te omor, unchiule Ethan, ii spun luin, dandu-mi ochii peste cap.

-Bine, Fallon. Noi ne ducem la antrenament. Sa fii cuminte, ma anunta mama.

-Mama! Nu mai am cinci ani cand ma furisam in pesterile dragonilor si ma gaseati jucand poker cu seful lor, ii spun eu revoltata mamei.

Cele mai frumoase amintiri. Inca tin minte prima partida. A fost asa de suparat ca a pierdut incat aproape m-a omorat.

Ma asez pe canapea, pornind televizorul si schimband canalurile.

"Cutremur de 8,5 grade!"

"Vulcan care a erupt!"

"Tsunami in Japonia!"

"Tornade F5 in Carolina de Nord!"

"Incendii in padurile din Rusia!"

"Pesteri aparute peste noapte!"

"Nilul a secat!"

-Katana, ce se intampla, intreb eu, privind cu groaza stirile ce dadeau la TV.

-Luma plina. Frica a dus la dezastrele astea. Daca nu inveti sa te controlezi poti imparti Australia. Sau ai face apa Oceanului Pacific neagra.

-Cum invat sa ma controlez, intreb.

-Nu stiu. De obicei, ura controla totul. Acum, nu simti ura, deci, o sa te controlezi putin mai greu.

-Katana, de ce nu mai am nicio zgarietura pe maini, intreb, uitandu-ma pe bratele mele.

-Te vindeci repede! Haosul nu poate fii ranit!

-Imi fac alte zgarieturi, intreb.

-Nu. I-ati o bluza si iti lasi bandajale pe fata. Nu o sa se observe.

-Bina, oftez, urcand la etaj.

Imi dau tricoul de pe mine, ramanand in sutienul negru. Deschid usile dulapului, luand o bluza neagra, putin larga, lasandu-mi pantaloni scurti pe mine.

-Toata lumea mi-a vazut parul. Le zic ca m-am vopsit, spun, inchizand ochii, aflandu-ma in padure.

Macar stiu sa ma teleportez. Ies din umbra copacilor, asezandu-ma pe iarba, privind cum ceilalti se antreneaza. Observ ca Cara isi controleaza destul de bine puterile, iar Tay nu fuge haotic pe aici. Stephan nu a provocat un tsunami, cum am facut eu fara sa-mi dau seama, iar Max nu a creat o armanta de monstrii.

Chiar se descurca. Mama, tata, Ethan si Sage chiar se descurca cu ei. Si e cel mai bizar lucru sa vad opt elementari in fata mea. Defapt, noua. Si eu sunt o asa-zisa elementara, dar care controleaza o forta ce poate distruge lumea, sau mai bine zis universul.

-Uite-o si pe Fallon, o aud pe Sam, spunand cu dezgust.

-E super mega enervanta acel om. Uneori imi vine sa o omor, o aud pe Sara.