Gardiana-Volumul III:Renasterea haosului

Capitolul 2

Cu totii spunem ca minciuna ii protejeaza pe cei care ii mintim. Dar, nu ne-am gandit niciodata daca aceea minciuna o sa ne afecteze si pe noi. Daca o sa ne faca sa ne uram pe noi insine. Adevarul este crunt, si la fel, sufera si cel care are nevoie de adevar, si tu. Atunci, este intrebarea:adevar, sau minciuna? O sa alegi una dintre ele nu pentru starea cuiva, ci penteu tine. Te gandesti daca o sa rezisti, sau nu la consecintele ce urmeaza. Putem sa fugim. Dar, fuga nu e o solutie. Adevarul si minciuna o sa ne urmareasca toata viata, chiar daca ne schimbam numele, sau infatisarea, sau dam uitare trecutul. Nu stii cum sa scapi de adevar. Dar, nici minciuna nu e buna. Atunci, ce faci? Nu ne mai ramane alta solutie.

-Cara, inca nu sunt pregatita sa-ti spun, si nu aici. Pot sa-ti spun mani.o indemn, sperand ca o sa zica "da".

-Of, bine. Dar, maine imi zici tot.cedeaza Cara, asezandu-se in banca ca mine.

Singura solutie care mai ramane e norocul. Te bazezi pe noroc. Si, chiar functioneaza. Uneori...

*******

Acum, eram la cantina. Ca deobicei, toti ochii erau atintiti pe noi. Cum a spus Cara, fiindca purtam ochelari de soare, cand afara sta sa ploua. Nu era alta solutie. Ne asezam la masa, dand cu furculita prin salata din fata mea.

E ciudat liceul. E mai ciudat ca intr-o haita. Oamenii astia se asteapta sa faci o greseala, ca sa rada de tine. In haita, trebuie sa respecti ordinele daca vrei sa-ti pastrezi capul pe umeri. Nu suportam sa ma aflu printre atati oameni. Niciodata nu am fost inconjurata de atatia. Mereu am stat ba in casa, ba intr-o haita, ba intr-un clan. Mereu unde mergeam, acolo exista si magie. Ei bine, aici singura magie este cine face sex mai des. Helena chiar mi-a dat niste ponturi destul de bune.

La masa se aseaza nimeni altul decat Stephan, eu oftand.

-Stephan, cara-te dracu' de aici. Nu am chef de tine azi, ii marturisesc dragului meu verisor, el incruntandu-se.

-Si eu care am venit sa va invit la masa, sa stati cu mine. Haide, Fallon! Suntem in familie, gesticuleaza Stephan din maini.

-Stephan, nu suntem rude. Poate parintii nostri sunt prietenii foarte buni, si poate stam unul langa altul, dar nu inseamna ca trebuie sa-ti suport aerele de tantalau. Deci, fa pasi!dandu-i una peste cap.

-Stephan, ce faci cu tocilarele astea aici?se aude o voce pitigaiata, Cara scapand furculita din mana.

Chiar langa masa noastra, se afla o fata, mai bin zis o panarama, habar n-am cum acopera fusta aia, si tricoul, mai bine zis sutienul ala ceva. Buzele ei erau unele mari, cu siguranta fiind pline de botox, fata ei fiind plina de machiaj, parca fiind o batranica de 80 de ani ce-si acopera ridurile.

-Callie...incepe Stephan, dar este intrerupt de asa-zisa Callie.

-Ah, uite-o pe tocilara de Cara! I-a zis, taicatu' a vorbit cu extraterestrii?zice aceasta in bataie de joc, toata lumea incepand sa rada.

"Stephan, daca nu o cari pe panarama asta in calduri de aici, jur ca o sa-i crap craniul, ce tu stii foarte bine ca pot acest lucru, si o sa-mi folosesc si privirea."il amenint pe Stephan, el facand ochii mari cand aude cuvantul privire.

-Iar tu, cea cu ochelarii de soare, esti prea orbita de stralucirea ta?intreaba, dand cu mana prin parul ei roz-bonbon.

-Defapt, sunt orbita mai mult de stralucirea parchetului, decat de stralucirea ta. Stralucirea ta consta in ce ai intre picioare pentru babuinii astia in calduri.aratand spre baietii ce se afla in cantina, cu totii incepand sa rada.

"Stephan..."ii zic numele mintal, in urmatoarea secunda luand-o pe Callie si disparand de aici.

-Merci ca mi-ai luat apararea.imi multumeste Cara.

-Cara, cu cea mai mare placere. Puteam sa matur pe-ici cu ea, dar mi-a fost mila de parchet, s-ar umplu de machiajul curvei aleia.spun, Cara incepand sa rada.

~~~~~~~~~

-Buna, mama, o salut eu pe mama, trantind geanta pe un scaun.

-Buna, scumpo. Cum a fost azi, ti-ai facut o prietena?intreaba mama, asezandu-se pe scaun din fata mea.

-Mi-am facut o prietena, Cara. Care este fiica lui Clement Sempé.ii marturisesc, ea zambind la afirmatia mea.

-Ce ma bucur scumpa mea. M-a sunat directorul legat de excursie. Sa te duci sa-ti pregatesti bagajul.ma anunta mama.Ah, si inca ceva. Ia cutitele si pumnalele cu tine. Am primit mai devreme un mesaj de la Irma care imi spunea ca parca a simtit miros de omega. Nu vreau sa risc, deci iti iei cateva arme la tine. Priceput?

-Da, mama.oftez, urcand la mine in camera.

Nu eram suparata ca trebuie sa iau arme dupa mine. Stiam cat de peticulosi sunt niste omega pentru oameni. Si fiindca eram singura care stia sa se lupte problema devenea mai mare. Dar, trebuie sa ma descurc. O sa le dovedesc tuturor ca sunt in stare sa ma lupt, o sa le dovedesc familiei mele ca sunt in stare sa fiu un beta.

~~~~~~~~~~~

-Avem de mers ceva pana in Philadelphia, ma anunta Cara, scotandu-si dintr-o gentuta o carte, deschizand-o la pagina 235.

-Am rude in Philadelphia. Nu le-am mai vazut de la ziua mea.ii marturisesc, ea dand din cpan, concentrandu-se pe cartea pe care o citea.

Ridic cartea, vazand ca pe coperta aparea mare "Cronicile familiei Kane-Umbra Sarpelui". Am citit toata seria, si chiar mi-a placut. Mama crede ca cartea a fost scrisa chiar de o vrajitoare, ce s-a luptat cu haosul. Oare cum e sa te lupti cu haosul? Nu cred ca este un sarpe cat Zidul Chinezesc, si cu siguranta nu exista in realitate Duat-ul. Acum, zeii nu mai coboara printre muritori, doar semizeii, dar si acestia uneori.

Nu la toti le-a convenit ca trebuia sa ne supunem oamenilor, dar nu aveam alta sansa. Nu vroiam sa incepem un razboi. Mama mi-a povestit cum, la inceput, oamenii luase cate o fiinte din fiecare specie, gata sa fie dusi intr-un laborator, sa fie taiati si pusi intr-un borcan cu muraturi pe care scrie "gem de piersici". Era o harababura totala pe vremea mamei. Ma bucur ca s-a rezolvat totul, adica aproape totul. Dar mai bine asa, decat cum era acum 16 ani. Imi sprijind capul de geam, somnul furandu-ma de bratele realitatii.

*****

Sunt intrerupta din visul meu, unde Stephan este trimis in taramul demonilor de catre Cara, spunandu-mi ca am ajuns. Imi iau imensul rucsac unde am tot ce trebuie, coborand printre ultimii din autocar. Se lare ca vom campa chiar la marginea padurii. Eram destul de departe de haita Silver Moon, cam la vre-o zece mile, chiar 12 mile. Eu cu Cara stateam in acelasi cort, incepand sa-l montam. Chiar trebuia sa-i spun lui Cara ce e ciudat la mine. Si chiar speram ca o sa ramana prietena cu mine in continuare. Am observat ca langa noi mai erau doar doi tipi, in rest, ceilalti fiind mult mai in colo.

-Deci, Fallon mi-ai zis ca am sa spui...incepe Cara sa vorbeasca, fiind intrerupta de un tipat, provenit de la Callie, care arata spre lupul gigantic ce statea in fata lui. Ce e ala?!intreaba speriata.

-Omega. Cosmarul tuturor.ii marturisesc, privind stupefiata cum din tufisuri mai ies inca cativa lupi.

Necorectat!