Gardiana-Volumul III:Renasterea haosului

Capitolul 10

Deschid ochii speriata, observand ca sunt in apa. Dau frenetic din maini si din picioare, nereusind sa ajung la suprafata. Dar, nu sunt singura. Sunt inconjurata de oameni. Dar, ei nu se chinuie sa ajunga la suprafata. Pur si simplu stau si nu fac nimic. Stau. Sunt morti. Cu totii.

-E vina ta...

-Numai a ta...

-Distrugere...

-Aaa!tip, trezindu-ma brusc.

Observ ca sunt pe podea, amintindu-mi tot ce s-a intamplat mai devreme cu Max. Ce se intampla cu mine? E numai vina mea? Ce vrea sa insemne?

Ma ridic de pe podea, sprijinindu-ma de usa, luandu-mi telefonul de pe noptiera. 7:05. Macar nu o sa ajung tarziu la scoala.

Deschid usile dulapului, luand primele haine pe care le apuc. O pereche de pantaloni albastrii deschisi, cu o camasa si jacheta de piele neagra. Imi desfac paru, dand cu peria de cateva ori prin el, prizandu-l intr-o coada de cal, pozitionandu-mi ochelarii pe fata.

Imi iau geanta, bagand in ea materiile pentru azi, cu inca cateva pixuri si creioane. Descui usa, coborand in graba scarile. Nu aveam niciun chef sa aud un discurs cu "imi pare rau" de la Max, sau de la ceilalti. Imi iau bocanci, iesind pe usa si indreptandu-ma spre scoala..

Nu stiu ce se intampla cu mine. De la un timp, totul merge prost. O noua amenintare apare de nicaieri, semizeii au mofturi si vor razboi, avem noi elementari ce ar putea sa distruga Pamantul in nici maxim o ora, iar eu cu toate visele astea ciudate. Dar, ce vor sa insemne? Sunt viziuni? Nu cred. Mama mi-a explicat cum sunt viziunile. Ochii tai devin galbeni, iar tu inca esti treaz, dar intri intr-o transa.

Intru in curtea scolii, observand ca e aproape plina. Macar nu am intarziat. Nu mai vroiam inca un discurs in care mi se explica ca daca nu fac scoala o sa ajung o bochetara de la doamna Peck. Mi-au ajuns deja patru discursuri de la ea. Nu mai vreau inca unul.

Patrund in holul scolii, indreptandu-ma spre dulapul meu, observand cum elevii intru in scoala.

-Fallon? Fallon Miller?aud o voce, eu inghetand fiindca mi-a zis numele de familie.

Nimeni din scoala asta nu stie cine sunt eu, sau Stephan. Am pastrat doar pentru Max, Tay si Cara cu adevarat cine suntem. Nu vroiam atentia altora, am destula de la cei trei.

Ma intorc, observand ca la cativa metrii de mine se afla un baiat. Ca si mine, purta ochelari de soare, ceea ce e ciudat, fiindca e innorat afara. Parul lui usor carliontat se potrivea cu fata lui, dandu-i o fata de bad-boy.

-Da, ii raspund.

-Cred ca trebuie sa vorbim, imi explica, lasandu-si putin ochelarii in jos, ochii lui complet negrii iesind la iveala.

A fost Anubis, iar acum asta?!

-Sa mergem undeva mai retras, L, ii explic, facandu-i semn cu mana.

Dam de usa debaralei unde tine ingrijitorul toate solutiile de curatat, intrand cu el si trantind usa.

-Ce dracu' cauti tu aici, il intreb raspicat.

-Fallon, ca sa stii, chiar sunt dracu' in persoana, imi spune el.

-Lucifer! Nu te juca cu mine! Am destule treburi pe cap. Nu mai vreau si o pacoste ca tine care si-a inlocuit coasa cu o drujba doar pentru ca nu mai e la moda, ii reprosez.

-Lasa-ma sa ghicesc. Parintii tai si ai bunului tau verisor sunt plecati pe taramul zeilor sa se lupte cu mofturosii aia ca nu le ajunga ditamai taramul ala, ai de antrenat patru adolescenti cu cu puteri ce poate distruge lumea intr-o ora, si, sa nu uitam de noua amenintare, imi spune.

-De unde stii, il intreb.

-Fallon, Fallon, Fallon. Eu sunt Lucifer. Stiu totul. Chiar stiu cine e haosul, imi spune.

-Si, stai sa ghicesc. Nu-mi vei spune, ii reprosez.

-Exact! Atunci, care ar mai fii distractia. Abia astept ca detinatorul haosului sa se lase purtat de mainile haosului si sa vrea putere. Abia astept, spune el cu entuziasm.

-Ca de obicei, Lucifer? Iti iei floricele, o sticla de suc si o sa vizionezi totul de pe tronul ala mare si imens, il intreb.

-Ma cunosti asa de bine, imi spune el, facand o fata de parca cineva i-a zis ca il iubeste.

-Atunci, spune-mi ce sunt cu visele alea pe care le am, il intreb.

-Viitorul. Cum poate sa arate viitorul. Totul depinde de haos. Acum, ne vedem la ore. O sa stau aici, pe Pamant. Pa, Fallon!si cu asta, Lucifer pleaca.

-Putere... Sete de putere....

Aud din nou aceeasi voce, eu uitandu-ma frenetic in jurul meu. Degeaba. Nu e nimeni in debaraua asta in afara de mine.

Ies din camera ingrijitorului, indreptandu-ma spre sala, avand ora asta matematica. Ce cauta Lucifer pe Pamant? Adica, cred ca ii era super bine acolo, in Infern. Auzea in fiecare secunda tipetele agonizate ale sufletelor chinuite, mereu mirosea a carne arsa, si nu exista zi, sau noapte. Ce ti-ai mai putea dori?

Intru in clasa, toate privirile fiind atintite pe mine. A da, se pare ca Lucifer mi-a dat acoperirea peste cap. "Miller" ii duce oamenii cu gandul la elementari si supranatural. Si, se pare, ca au aflat ca si eu sunt o Miller. Fantastic!

Ma asez intr-o banca din mijlocul randului de la fereastra, sprijinindu-mi capul in palma. Sunt data peste cap. Nu mai pot intelege nimic. Exista opt elementari, ce, e aproape imposibil, a renascut un semizeu ce controleaza haosul si are tendinta sa distruga lumea, iar eu cu toate vocile alea si sa nu uitam de vise. Ce dracu' vrea sa insemne?

-Buna ziua, elevi, ne saluta profa' de mate, intrand in clasa, urmata de nimeni altul decat Lucifer. Copii, el este Charles Grover, noul elev. Charles, ia te rog loc in banca.

Il vad pe Lucifer cum face cu ochiul la cateva fete, ele chicotind si zambind prosteste. Spre tristetea lor, acesta se aseaza langa mine, toate fetele oftand de frustrare.

-Repet. Ce dracu' cauti tu aici, ii soptestc.

-Iti repet si eu. Sunt dracu' in persoana, imi reproseaza.

-Nu pot sa cred ca frumosul de Charles s-a asezat langa ciudata aia, aud vocea unei majorete.

-Cu siguranta vrea sa se joace cu ea, aud alta voce subtire.

-Vrea sa faca sex cu ea, o intrerupa Callie pe cele doua. Doar e o curva.

Furia. Frica. Tristetea. Seriozitatea. Aroganta. Nesiguranta. Toate aceste lucruri amestecate duc la un singur lucru. Agonia. Sufletul unei persoane se lupta cu agonia fara sa-si dea seama. In aceea agonie este intrerutinuta de un singura lucru ce poate face rau altora. Ce poate provoca pagube. Ce poate schimba lumea.

Scrasnesc din dinti, strangand din pumni, fiind mai furioasa ca oricand. Aud un tipat, vazand cum Callie se prabuseste de pe scaun, privirea ei fiind terifiata, tremurand din toate picioarele.

Haosul. Intretine agonia din interiorul tau la nesfarsit prin ranirea celor din jur. Dar, uneori, aduce satisfactia ca ceilalti trebuie sa se teme de tine. Iar, atunci, trebuie sa ne ingrijoram. Sa ne ingrijoram ca haosul pune stapanire usor-usor pe noi. Si, nu se va opri pana nu ne va controla in totalitate.

Necorectat