Fosta iubită

I. Suprize şi propuneri

             Un fior îi brăzdează fruntea, făcând să-i apară un mic rid la nivelul ochilor. Era o decizie pe care nu o putea lua în grabă, dar de care îi depindea întregul viitor. Se gândise la ea de luni bune. Helen avea să îl facă fericit, iar averea care venea cu ea la pachet nu putea să facă lucrurile nicidecum mai rele. Totuşi, exista mereu un pericol din umbră, şi anume C. Dar acum nu era timpul să se gândească la asemenea lucruri. Decizia nu putea fi luată în grabă.

           Uşa de la intrare se auzi închizându-se cu repeziciune, semn că se întorsese Helen. Harry oftă prelung, închizând uşa camerei de unde ieşise şi vărând-o repede cheia în buzunarul blugilor. Se grăbi să îi iasă în întâmpinare iubitei sale pentru a nu-i crea suspiciuni.

       — Harry, iubitule... , sări tânăra în braţele lui, sărutându-i buzele cu pasiune. Mi-a fost atât de dor de tine.

        — Dar nu ai lipsit decât 10 ore, glumi acesta, mângâindu-i obrajii lin.

        — Cazul doamnei Kirk mi-a ocupat toată ziua. Sunt atât de obosită, se plânse ea oftând. Tu ce ai mai făcut astăzi ? îl întrebă curioasă, aruncându-şi tocurile din picioare.

           — Eh, am fost o vreme pe la debarcader să văd cum îmi mai merg afacerile. Răspunsul lui era exaziv, văzându-se clar că bărbatul evita să discute despre afaceri cu Helen. Nu dorea ca aceasta să se implice în treburile sale, din mai multe motive. Poate că ar fi vrut să o protejeze, credea ea, însă motivul era cu mult mai ascuns.

          Helen îl cunoştea bine aşa că evită să îl mai întrebe ceva. Îi observă absenţa şi gandul nu putu să nu-i zboare că ceva era în neregulă cu Harry. De câteva zile acesta se purta foarte ciudat, lucru care îi dădea de bănuit din moment ce acesta era de obicei foarte atent cu ea. Totuşi, se cunosteau deja de mai bine de un an. Părinţii ei, Katherine şi Adam McCarty nu erau întru-totul de acord cu relaţia lor, din pricipiul economic. Nu îl considerau pe Harry de nivelul unui avocat respectabil, el care nu era sigur cu ce se ocupa. Trecutul lui era mai ales în ceaţă, dar lucrurile astea nu o deranjau pe Helen. Ea era îndrăgostită deplin de el şi nu mai vedea nimic ce se întâmpla în jurul ei.

           Dimineţa următoare lucrurile se desfăşurau normal. Helen se trezi mai târziu decât de obicei dar îşi aduse aminte că era sâmbătă deci avea ziua liberă. Auzi muzică la fereastră şi curioasă din fire, aceasta se ridică grăbită, luându-şi un halat pe ea.

          Nu mică îi fu mirarea când la fereastră stătea chiar Harry, înconjurat de o adevărată orchestră, încât toţi vecinii ieşiseră din case, înconjurând alaiul. Copiii erau cei mai încântaţi şi ascultau cu gura căscată minunatele melodii care se auzeau în tot cartierul.

          Helen înmărmurise. Harry îi observă cu atenţie reacţiile şi zâmbi în sinea lui. Reuşise să facă şi el ceva bun pentru Helen, care chiar merita. Ea îl pusese pe picioare şi alături de ea ştia că putea să o ia de la zero. Pitea să îşi clădească o nouă viaţă. De aceea, nu o mai lăsă să aştepte şi o chemă să coboare la el. Tânără coborî copleşită de emoţie, tremurând din tot corpul. Surpriza pregătită de Harry o luase pe nepregătite, astfel că uitase şi să se încalţe, luând doar nişte papucei găsiţi la întâmplare.

           Chiar în momentul în care aceasta coborâse, Harry se duse alături de ea şi se aşeză în faţa ei. Lumea începea să chicotească, copiii râdeau ca la un carnaval, singură, Helen începuse să plângă când auzi întrebarea lui Harry care venise pe nepregătite.

             Cu un zâmbet uriaş pe faţă, totuşi cu lacrimi în ochi, Helen îi sări în braţe strigând din toţi plămânii un mare DA. Toată lumea începu să aplaude iar uralele erau necontenite. Inelul cu diamant arăta minunat pe degetul ei, iar fata ar fi dorit ca părinţii ei să fi fost alături de ea doar ca să vadă că Harry nu era “sărăntocul” considerat de ei. Inelul acela sigur costa o avere. Ziua nu putea fi mai perfectă pentru ea iar seara Harry închiriase un întreg local pentru ei doi. Părea că Helen trăieşte un vis alături de cel mai bun bărbat din lume. La cei 22 de ani ai săi avea tot viitorul asigurat. Viaţa ei părea perfectă.

           Totuşi, nici după două zile, Helen şi începuse deja pregatirile. Era luna martie iar în august era programată nunta. Nu putea să îşi ia liber de la muncă doar din iunie dar asta nu însemna că îşi ignora sarcinile. Avea multă treabă. Harry, în schimb, petrecea tot mai mult timp la debarcader, loc unde îşi desfăşura afacerile. Presupusa sa afacere era exportul de maşini în ţări din Europa. Dar, adevărul pe care puţini apropiaţi îl ştiau era că acesta se ocupa cu afacerile ilegale din lumea interlopă a Los Angeles-ului. Se afla în subordinea directă a ultra-cunoscutului C., un traficant de primă clasă. Până şi Poliţia se temea să intervină în afacerile sale, mai ales că nimeni nu-i cunoştea adevărata identitate. Se identifica doar după cunoscuta iniţială de care mulţi se temeau. Asta până să o cunoască pe Helen. Din aceea zi dorise să se retragă.

            Adevărata dramă însă îi măcina sufletul lui Harry. Aflase că cineva din trecutul său se mutase în L.A., iar acea persoană îi făcuse cel mai mult rău din toată viaţa sa. Hotărâse însă să nu aibă de a face cu vechii duşmani, considerând că ce se întâmplase în trecut trebuia să rămână acolo. La cei 25 de ani ai săi trecuse prin mai multă suferinţă decât şi-ar fi închipuit oricine. Însă, greşelile sale erau pe măsura suferinţei. Iar alierea cu C. din trecut avea să îi facă mai multe probleme decât ar fi crezut vreodată.

           Ceea ce nu ştia Harry era că multe lucruri aveau să se schimbe odată cu propunerea sa. Pornise pe un drum fără întoarcere iar calea avea să îi fie brăzdată de multă durere şi suferinţă. Secrete din trecut aveau să îşi facă apariţia odată cu două persoane din trecutul lui. Una va fi doar aducătoare de suferinţă iar cealaltă îi va zgudui falsa fericire pe care se chinuise să o clădească în doi ani.

    
         ---------
    
      Hey ! A ajuns şi primul capitol si sunt destul de mulţumită de el ţinând cont că e prima mea carte. Vă aştept părerile, bineînţeles.