Fosta iubită

XIII. Iluzii şi adevăr

          Hannah se trezise cu o durere groaznică de cap în urma loviturii încasate. Dar ce era mai rău nu era durerea fizică ci cea sufletească. Se înşelase atât de rău în privinţa lui Christian. De când omul pe care îl visase tatăl copiilor ei era capabil de atâta cruzime ? Totuşi, nici Harry nu se dovedise mai bun în nicio privinţă. Ambii nu îşi mai găseau locul în viaţa ei, dat totuşi era dispusă să îl ierte pe Christian. Speranţa ei că îl va schimba rămânea intactă.

        Se ridică cu greu de pe jos şi se duse la oglindă. Arăta groaznic. În jurul ochiului său se făcuse o vânătaie de toată frumuseţea. Gata, era de ajuns, concluzionă Hannah şi se îndreptă spre fosta ei cameră ca să îşi facă bagajele. Avea nevoie de o valiză iar pe acolo nu se afla niciuna. Îşi îndreptă paşii spre camera lui Christian. Nici acolo nu avu mai mare succes. În cele din urmă se coborî într-un fel de depozit, loc unde ştia că Christian îşi ţinea toate obiectele de uz casnic.

         În aer se simţea un miros impregnant. Hannah fu nevoită să îşi ţină mâna la nas altfel simţea nevoia să vomite. Îşi roti ochii prin încăpere şi văzu într-un colţ un sac mare negru. Curioasă din fire, dar mai ales intrigată de provenienţa acelui sac, Hannah făcu prostia să îl deschidă. Înăuntru, într-o stare deplorabilă şi cu urme de strangulare, zăcea Sara Sulivan, vechea angajată a lui Christian şi infiltrata lui Harry, dar Hannah nu avea de unde să ştie asta. Frica care se adâncise în tot corpul ei era fără de cuvinte. Rămăsese blocată chiar lângă cadavru neştiind ce ar mai fi putut face. Şiroaie de lacrimi îi brăzdau obrajii iar tot ce sperase că va putea clădi vreodată se risipise în aer. Sună de urgenţă la Poliţie iar după ce dăduse toate detaliile pe care le ştia se îndreptă spre casa lui Harry și Helen.

          Acolo însă lucrurile îşi urmau rostul. Christian era chiar în faţa casei, distrus, pierdut, tremurând din tot corpul. Reuşise să facă ce nu crezuse că ar fi capabil. Luase viaţa unei persoane nevinovate, din nou. Hannah se prăbuşi la pământ. Chiar în faţa casei unde locuise o perioadă de timp se afla corpul inert al lui Helen, cu Harry alături strângând-o în braţe. Firicele de sânge acopereau trotuarul iar Hannah simţi că vina îi aparţinea ei în totalitate. Dacă Christian nu ar fi făcut o obsesie pentru ea, dacă Harry ar fi lăsat-o să îşi vadă de viaţă, totul ar fi fost diferit.

       — E numai vina ta, ţipă Christian cuprins de furie la Harry care continua să strângă cadavrul lui Helen. Dacă nu ţi-ai fi dus la bun final răzbunarea de a-mi lua tot ce iubesc, de a o lua pe Hannah ai fi evitat atât moartea lui Helen cât şi a Sarei, infiltrata ta.

        Harry îl privi uimit. Un amalgam de sentimente îi brăzduiau sufletul. Sara Sulivan îi fusese singura apropiată în ultimul timp iar moartea ei căzu ca un trăznet asupra lui. Se ridică în picioare cuprins de o putere nemaivăzută. În depărtare se auzeau sirene de Poliţie. Dar nimic nu mai conta. Avea să îl ucidă pe Christian, singurul lui prieten pe care îl avusese în copilăria lui nefericită. Ştia că odată cu moartea lui Christian murea şi o particică din el. Dar, ceva neaşteptat se petrecu.

       Cei doi foşti prieteni erau faţă în faţă, pregătiţi parcă de un duel. Ambii aveau ochii întunecaţi, orbiţi de răzbunare. Ştiau că doar unul va ieşi învingător din această luptă iar şansele ca şi celălalat să moară erau la fel de mari.

       — De ce nu renunţi la pistolul acela blestemat ? Nu te simţi în stare să mă învingi fără el ? râse batjocoritor Harry, un râs care îl înfurie şi mai mult pe Christian.

       — Oh, nici nu vrei să ştii de când aştept asta, răspunse Christian aruncând pistolul pe trotuar.

          Urmă o luptă crâncenă. Christian îi dădu doi pumni în maxilarul lui Harry care începea să sângereze. Dar, nici acesta nu se lăsă mai prejos. Îşi lua avânt şi îl împinse pe Christian care se lovise rău la cap în cădere. Timp de câteva minute părea că soarta lor era relativ egală, ca într-o balanţă. Dar, Harry o zări pe Hannah care plângea lângă cadavrul lui Helen care nu meritase să moară pentru greşelile lui iar o forţă explozivă îi cuprinse pumnii. Îi aplică lui Christian lovituri după lovituri, stârnind toţi demonii pe care îi trezise. Într-un final, văzând crima pe care se pregătea să o comită se ridică sfârşit. Christian merita să îşi petreacă restul vieţii într-o închisoare, nu el.

          O împuşcătură brăzdă aerul. Timpul se oprise în loc iar Harry începuse să se clatine încet. Fusese împuşcat în dreptul abdomenului dar nu de către Christian.

      — Oh, Harry, Harry, ţi-am zis că vei plăti cândva pentru furtul tău dar se pare că e mai bine mai târziu decât niciodată.

          Da, era însuşi C., cel care îşi plătea întotdeuana datoriile. Un râs zeflemitor îi cuprinse faţa.

       — Ce păcat doar că sunt atâţia martori pe care acum trebuie să îi elimin din cauza ta. Dacă ineptul acela de Christian Diaz te ucidea mai devreme, restul puteau trăi, dar aşa vei avea mai multe morţi pe conştiinţă, inclusiv pe cea a dragei tale Hannah.

       Harry îi scuipă sângele în faţă, o dovadă că nu îi era frică de el.

       — Oh, ce păcat... Ţi-e frică de moarte ? se strâmbă C. într-o grimasă a morţii.

        — Dar ţie îţi e ?

      Urmă o împuşcătură iar C făcu ochii mari. Îşi duse privirea spre abdomen dar nu mai reuşi să facă nimic. Se prăbuşi la pământ. În toţi anii săi nu fusese niciodată rănit iar acum avea să moară de glonţul unei femei. De cea pe care nu o crezuse niciodată în stare să facă asta cu toate că doi răufăcători o iubeau. O durere cumplită îi macina trupul. Se prăbuşi la pământ continuând să zâmbească înfiorător. De ce venise fără gărzi era întrebarea care îi consuma creierul în ultimele sale clipe. Şi întunericul...

         Hannah aruncă pistolul. Îl luase de pe trotuar unde îl aruncase Christian în momentului în care îl văzuse pe bărbatul necunoscut. Vocea îi era cunoscută din ziua răpirii părinţilor lui Helen. Comise o crimă, lucru care urma să o bântuie pe viaţă. Un nod în gât îi îngreuna respiraţia iar lacrimile continuau să îi brazdeze faţa.

          Harry privi cu oroare ceea ce se întâmplase în jurul său. Semănase numai moarte şi tristeţe. Devenise capabil de lucruri înfiorătoare doar din cauza lui C. care acum avea să putrezească fără nimic din ce agonisese toată viaţa. Din cauza lui, Hannah fusese nevoită să ucidă o persoană. Iar asta era înfricoşător. Vina îl cuprinsese. Dar, asta nu era tot. Christian se ridicase de la pământ, plin de sânge şi apucase pistolul.

        — Dacă eu nu o pot avea, nu o va avea nimeni.

         Iar o împuşcătură zgudui liniştea de mormânt. Zarurile erau aruncate şi odată cu ele soarta celor trei era pecetluită.

-----

     Wow. Recunosc că am grăbit lucrurile şi în final nici nu a ieşit ce doream. Am vrut cu orice preţ să termin ceea ce începusem. Şi asta se vede. Scuzele mele. Urmează Epilogul unde voi încheia destinul personajelor mele.