Forever [Liam Payne//Vampire FanFic]

Capitolul 4

        

           

      

                                                              Capitolul 4

     

 

-"Um,super,bănuiesc că vrei să îţi laşi toate drăcoveniile astea în dulap" Spune cam arogant şi  gesticulând asupra mapei pe care secretara mi-a înmânat-o şi geanta mea.

-"Da...cam aşa ceva" Spun şi îmi dau uşor ochii peste cap,un ghid mai normal nu pot avea....dar nu pare să fie aşa de rău....doar nu o să mă tragă în vreo toaletă sau în vreo debara unde să mă sărute ca un nebun şi apoi să mă violeze sau să îmi dea să fumez iarbă.

-"Niall.Ultima ta scăpare.Ai grijă" Spune secretara aruncându-i un zâmbet drăguţ,iar el după ce îi dă unul la fel,probabil să nu fie nesimţit murmură câteva înjurături pe care nu le-am înţeles şi nici nu mă chinuiesc să le descifrez. -"Să aveţi o zi bună" Spune  -"Ai grijă Eve" Spune cu jumătate de gură înainte să închid uşa iar eu să îmi dau ochii peste cap.

-"Nu îţi face griji,e doar puţiiiin zăpăcită" Niall spune şi râde uşor.

-"Ultima ta scăpare,la ce se referea?" 

-"Cum spuneam,e zăpăcită" Spune vizibil amuzat pe seama secretarei cu părul uşor grizonat. -"Am spus că mergem la dulapul tău,nu?Ce număr are?" Face o pauză -"Ştiai că avem peste 1000 de dulapuri?" Continuă,iar eu fac ochii mari la el,cum o să îmi găsesc dulapul în 1000 de alea la fel? -"Mi-ar plăcea să glumesc,o să te objnuieşti,de obicei este în drumul tău...aşa că vei da uşor de  el" Spune şi merge spre cele din faţa noastră -"Uite,fiecare dintre ele au un umăr" Spune şi îmi arată un număr scris cu negru pe o plăcuţă albă.

-"Mda" Mormăi şi îmi dau ochii peste cap -"Am dulapul numărul.....um 259" Spun aproape îmrăştiind hârtiile din mapa primită.Super tipu' ăsta o să creadă că-s împrăştiată şi nu o să scap de el în veci. -"Mda....259" Spun după ce mă uit pe numărul de pe hârtie.

-"Super,ştiu unde e asta.Asta e la etajul 2" Spune deja mergând înaintea mea,dar nu se opreşte la scările pe care am urcat cu acea profesoară care m-a adus -"Mergem cu liftu' " Clarifică parcă citindu-mi gândurile,că veni vorba de citit gânduri....imaginea acelor ochi din seara balului,îmi revin în memorie -"Îţi dau un sfat,foloseşte-l doar în ore,în pauze e plin de fotbalişti enervanţi şi cine ştie ce alţi copii enervanţi" Spune amuzat,nici lui nu îi plac fotbaliştii,super avem ceva în comun,pe lângă cea bucăţică de metal din sprânceana lui.

Holurile acestei şcoli par mult mai lungi faţă de cum se vedeau de afară,am trecut de demult de scări şi deja cred că suntem în cealaltă aripă a şcolii,faptul că holul este gol,îmi dă oportunitatea de a mă uita puţin la hartă.

Îl urmez pe băiatul Niall,şi în acelaşi timp harta ca oarecum să învăţ unde sunt şi să nu am nevoie ca el să vină cu mine la fiecare oră şi să mă ducă,sigur mulţi se vor uita la mine ca la o ciudată,e destul că sunt împrăştiată,nu mai e nevoie să umblu şi cu unul ca el după mine,nu că nu îmi plac tatuajele lui,sau cerceii,dar parcă....sunt prea multe după mintea mea nebună,acum şi mie îmi plac tatuajele şi chiar am de gând să îmi fac câteva...dar acum cine sunt eu să îl judec pe băiat,dacă îi place asta e gusturile nu se discută.

Holurile şcolii sunt foarte stupide,ficare uşă este exact,exact la fel nici măcar un nod prin care să o deosebeşti,singurul lucru care le diferenţiază este numărul de pe ele,care este scris cu alb.Acelaşi lucru şi cu dulapurile.