Capitolul 41
-Din perspectiva lui Eve-
*Dimineața următoare*
O rază de soare jucăușă tot intră în ochiul meu și nu mă lasă nici atunci când îmi îngrop fața în perna care este neagră.Imagini de noaptea trecută încep să îmi apară în minte,din ce în ce mai multe,de parcă aș fi la cinema.Mă întind puțin și patul îl simt gol și rece,deschid ochii ca să fiu întâmpinată de ceea ce simțmeam...sunt singură în patul lui...
Ridic capul și scot un mârâit care este urmat de un chicotit,care nu este al meu.Îmi întorc puțin capul să îl găsesc pe Liam stând pe un scaun maideparte de pat.
-Vino în pat....mormăi și îmi las capul să cadă înapoi pe pernă. -E rece fără tine. Mă plâng și el chicotește din nou dar îl aud cum se ridică apoi îi simt brațele cum mă învăluie și mă trage la pieptul lui.
-Cum te simți? Mă mângâie cu o mână pe păr și cu cealaltă pe braț.
-Um,mi-e cam lene....Spun și mă cuibăresc mai mult la pieptul lui.
-Știi la ce mă refer. Da,știu...şi din nou zâmbesc la tot ce s-a întâmplat.
-Bine,cred. Ridic din umeri și el mă strânge într-un mod ciudat,dar unul care îmi place,mă simt protejată.
** ** **
Apa curge precum un râu pe corpul meu,relaxându-mi fiecare mușchi,în ultimul timp s-a adunat mult prea multe..și nici măcar un duș calumea nu am mai făcut de o vreme....
Nu am gel de duș aici,dar nu mă deranjază câtuși de puțin să îl folosesc pe al lui Liam,așa simt că îl am aproape chiar și atunci când nu este.
Ușa se aude deschizându-se și pași se aud prin baie,dar nu se deschide ușa cabiei de duș,îi pot simți prezența lui Liam în baie și asta nu știu de ce dar mă încântă puțin....
-Liam,poți să mă duci acasă? Întreb și el oftează.
-Eve,nu este cel mai sigur loc acolo..știi bine.
-Da,știu..dar în același timp nu o pot lăsa pe mama să moară de frică pentru mine,știe că sunt bine,pentru că asta i-am spus eu,dar ea niciodată nu mă crede,decât dacă mă vede...plus că mi-am închis spiritul atunci când am început știi tu. Simt cum obrajii mei prin culoare,chiar dacă sunt sub apă cu ochii închiși.
-Eve,vreau să stai aici,să fiu capabil să te protejez plus că nici nu s-ar gândi că ești aici.
-Liam,cea mai bună ascunzătoare e sub nasul lui,știi bine asta. Fac o mică pauză apoi continui -Sau cel puțin ar trebui.
-Sunt conștient de asta,nu vreau să te pierd din nou,te iubesc prea mult.Dar nici la ai tăi nu te pot lăsa,Eve,sau în Lumea Mistică
Cuvintele lui mă lovesc ca o pală grea peste față,tocmai mi-a spus că mă iubește?Niciodată nu aș fi crezut că am să aud aceste cuvinte din gura sa....vreo dată...ce mai spune nici nu mai contează.
-Liam? Șoptesc,și nici nu știu dacă mă aude,dar după ”Hmm”-ul care se aude îmi dă imediat mesjul că m-a auzit. -Și eu te iubesc. Spun în același mod și acum îmi pare rău că geamurile dușului sunt aburite,pentru că tare aș vrea să îl văd acum.
Opresc apa și deschid ușile ca să mă învălui de un prosop și să mă uit la el,ochii săi erau deschiși larg și se uita în gol,îi pot auzi bătăile inimii care s-au accelerat și respirația care era scanadtă.
-Liam? Șoptesc și mă pun în poala sa. Îi ridic bărbia și clipește de câteva ori apoi se uită la mine din nou și deschide gura.
-Ce ai spus? Se încruntă de parcă nu ar auzi bine.
-Da,Liam,Te iubesc,poate sună prostește dar așa este.
-O doamneee. Țipă apoi se ridică și mă ia în brațe și mă învârte..eu ridic picioarele în aer continuă să mă învârtă și îmi bag unghiile în unerii săi atunci se oprește și chicotește.
-Scuze,doar că asta mi-a plăcut. Îmi dă unul dintre zâmebetele aceleape care eu todeauna le ador și nu le potrezista și îl sărut.
În toată seria de chicoteli să sărutări care erau pe buzele noastre nici nu am realizat că s-a oprit din tot ce făcea.
-Hai să mergem la ai tăi. Scutur din cap afirmativ și mă trage în dormitor.
-Din perspectiva lui Harry-
Ușile glisante al spitalului se deschis și mirosul acela de spital mă învăluie rapid,ugh,sper să nu mai stea mul aici,plus că am un nod în stomac și am imprecia că Selene o să mă cam omoare pentru asta,în fond de unde dracului era să știu eu că ea are lipsă de calciu,plus că transformarea ei a început așa că (,) corpul ei nu mai face rezerve de calciu pentru colți.
Pășesc în salonul în care este Eve și merg spre bucăția ei de loc și trag repede perdeaua ca să găsesc o asistentă -sau ce naiba o fi femeia asta- care face patul și prin prejurimi nu este nimic care să fie al ei.
-Um,unde este fata de aici? Întreb și arăt spre pat,femeia ridică privirea la mine și ridică din umeri neștiutoare.
-Cred că a plecat,de obicei doctorii ne spun să facem paturile dacă cineva pleacă,sau are nevoie de așternuturi noi
-Mulțumesc. Spun și plec în fugă spre biroul doctorei
Sper să nu se întâmple ce cred eu,adică să îi fi dat drumul și eu să nu știu,cum am putut fi atât de necioplit încât să nu o las pe femeia asta să știe că numai ei o pot lua,sau mai bine spus să nu am stat eu cu ea aici.
Continui să merg pe holul care era complet alb până la cel pe care avea scris numele doctorei,bat la ușă de două ori și o voce frumoasă se aude de pe cealaltă parte prin care mă lasă să intru .
-Unde este Evelyne? Trec direct la subiect și doctora își dă ochelarii jos de pe nas și îi pune pe masa sa.
-Blackumbers-Scott? Scutur din cap că da și ea continuă -Am externat-o acum vreo 20 de minute,a plecat cu părinții ei.
-Nu trebuia să o lăsați. Momăi nervos.
-Domnule Styles,îmi pare rău orice ai avea tu cu domnișoara Eve vă privește,în schimb eu am făcut așa cum spune legea,acum dacă nu vă supătați am treabă și vă cer să părăsiți biroul de bună voie,dacă nu o o voi face eu cu forța.
Ies afară ca o furtună și trântesc ușa în urma mea.
Selene o să mă castreze,la propriu,dacă nu o aduc rapid înapoi.
_________________________________________________
Harry dă de dracu' =))
Deci,povestea este pe locul 11 la categoria vampiri si 27 la fanfiction.Pot Muri? o.O
Anyways....sper că v-a plăcut surpriza mea şi am pus next la We Are Who We are,am decis să nu o mai postez pe facebook,ci pe tumblr şi aveţi un link la statusul meu :3
Maddy a făcut şi trailer pentru poveste. :3
CITEȘTI
Forever [Liam Payne//Vampire FanFic]
FanfictionEvelyne Blackumberg-Scott este o fată cu ceva mai multe abilităţi decât o fată normală de şaisprezece ani.Tatăl ei a fost uman,iar asta a cauzat ca ea să aibă în ADN-ul ei şi urme de sânge uman,prin urmare existând posibilitatea ca ea să fie doar o...