Forever [Liam Payne//Vampire FanFic]

Capitolul 28

        

           

      

                                                               Capitolul 28

De cinci minute mă uit la scrisoare,o recitesc și recitesc...și tot nu îmi ies din cap acea propoziție...este imposibil,sufletul pereche todeauna  apare după ce termin Școala Nopții,cel puțin,nu înțeleg de ce eu acum l-am primit mai devreme....ceva este in neregulă.

Tipul care tocmai mi-a adus scrisoarea rânjește la mine,într-un mod nu tocmai frumos...dar într-un mod în care își arată colții și asta nu e de bine,mai ales că suntem pe un teritoriu al oamenilor și poate ne ia cineva pe amândoi și fac experimente pe noi...sau cine știe ce altceva.

Îl iau repede de mână li trag de el să îl ascund undeva,prima ușă pe care o găsesc este cea a îngrijitorului,intru cu el cu tot și încui ușa în urma noastră.

-Ce dracului e asta? Șoptesc un țipăt.trebuie să îi arăt că sunt supărată dar în același timp că am grijă.

-Ce ai citit,păpușă....se pare că îți place la înghesuială. Mormăie ultima parte și se uită în mica debara a îngrijitorului care era mică.

-Cine ești? Privirea lui verde era atât de pătrunzătoare încât în unele momente vroiam să îmi mut ochii dar nu puteam,pur și simplu mă pierdeam.Cel mai probabil vede și el asta și rânjește,din nou.

-Sunt Harry...Styles. Spune mândru de parcă ar fi cine știe ce cântăreț celebru și eu ar fi trebuit evident să știu de el ,dar nu am făcut-o.

-Okay,eu nu te-am întrebat de nume.Îți dă ochii peste cap și chicotește.

-Păpușă....eu sunt sufletul tău pereche....și de astăzi ești a mea.Spune mândru...dacă îmi amintesc eu bine....de sufletul pereche ar fi trebuit să mă simt atrasă în cel mai puternic mod....dar nu mă simt atrasă cine știe ce de el,evident arată bine,nu pot spune nu,cămașa pe care o purta era scoasă din pantaloni și destul de descheiată încât să i se vadă tatuajele de pe piept....avea o pereche de pantaloni negri skinny,care îi ascundeau acele coapse incredibile....pe care aș vrea să le ciupesc.

-Ce tot spui tu acolo?Asta nu este drept....până la sufletul meu pereche mai e destul,știi eu abia am îneput orele la Școala Nopții..... Oftez exasperată,rânjetul lui cade puțin la început apoi revine.

-Păpușă,crezi că nu știu?Consiliul,cu el ceartă-te.eu doar am venit să iau ce-i al meu.

-Dar ar nu mă simt atrasă de tine. Spun răutăcios,poate se cară,acum simt nevoia să vorbesc cu mama...asta nu poate rămâne așa.

-Ești doar în faza de negare.

*                                    *                             *                       *

Am plecat imediat ce am reușit să îl gonesc pe Harry-enervantul-  și m-am dus direct acasă,unde aparent nu este nimeni,o singură dată am și eu nevoie de mama și nu o găsesc,ugh.

Acum îmi amitesc cum mama mereu mă găsea când eram mică,fără ca măcar să mă sune sau ceva....înainte ca eu să o aud pe mama cum vorbea cu tata și cum îl învăța să își închidă mintea ca nu știu ce femeie să nu îl mai găsească sau ceva de genu.

Oricum,mi-am amintit și cum spunea să o deschid și atunci o deschid și imediat îi aud vocea în cap de parcă ar fi exact lângă mine.

-Am nevoie de tine.