Forever [Liam Payne//Vampire FanFic]

Capitolul 32

        

           

      

                                                               Capitolul 32

-Din punctul de vedere al lui Eve-

 Braţele mele erau înfăşurate în jurul taliei lui şi degetele lui trăgeau cercuri uşoare pe spatele meu,un lucru care mă calma al naibii de tare şi îmi plăcea.

 Lacrimile mele se opriseră,dar el continua  să îmi traseze acele cercuri şi nasul lui era în părul meu oftând uşor.

 -Să mergem. Mormăie din părul meu dar nu face nici o mişcare să plecăm şi nici eu,ador poziţia în care stăm,dacă am putea sta aşa pentru todeauna ar fi perfect. -Serios.Să mergem. Mormăie din nou şi îşi ridică nasul de pe capul meu şi o mâna o ia de pe spatele meu lăsându-mă cu lipsa braţului său cald şi o uşoară adiere.

 -Da. Mormăi la rândul meu Şi el îşi ia şi celălalt braţ de pe spatele meu şi mă ia de mână să mă tragă după el la maşina lui.

 Intru rapid pe locul pasagerului şi el intră pe locul şoferului şi printr-o mişcare a cheii motorul prinde viaţă şi încet încet acel club dispare din raza mea vizuală şi sunt fericită de asta.

 Între noi era o tensine al naibii de mare,dar îmi era frică să spun şi cel mai mic cuvând văzându-i maxilarul încordat....un ultim lucru de care am nevoie este ca şi Liam să ţipe la mine şi aşa era aproape să fiu violată şi dacă nu era el eram deja.

 Simt o somnolenţă cum mă apasă din ce în ce mai mult şi pleoapele mele devin din ce în ce mai grele,vreau să rezist până acasă,ce vor spune ai mei când se trezesc cu un băiat la uşă care are pe fiica lor în braţe  adormită plus că el miroase zdravăn a alcool şi a ţigări,vor crede că m-a drgogat şi "şi-a bătut joc de mine" nu că nu ar fi făcut-o deja.

 Îmi sprijin capul de geamul rece al maşinii şi închid ochii pentru o secundă,îi simt mult prea obosiţi.

 **                   **                     **

 -Din perspectiva lui Liam-

 Nu îmi vine să cred cât de repede m-am lăsat pradă nervilor,imediat m-am enervat când acel idiot a început să o atingă prin locurile numai eu am făcut-o.

 Câteva ciocănituri puternice în uşă se aud şi mă grăbesc repede să nu o trezească din somn,ce e drept a dormit mai mult şi deja mă îngrijorează ideea că ea defapt a fost drogată de idiotul acela sau doar îi este alcoolul din sânge,corpul ei este încă în dezvoltare.

 -Desigur că miroşi a băutură din nou. Zayn aproape ţipă când trage în piept nişte aer.

 -Vorbeşte dracului mai încet,dacă ai să o trezeşti ţi-o iei calumea.Priceput? Mormăi lâgă el şi nu pare deloc surprins la cuvintele mele

 -Desigur că eşti cu una.Evident. Îşi dă ochii peste cap.

 -Ce dracului vrei?

 -Două lucruri. Unu Jim te caută,spune că are ceva de planificat cu tine şi doi Liam mai termină-te cu prostii d-astea.O ţii de o săptămână aşa....ce dracului vrei?Să te îmbolnăveşti?Pun pariu că nici nu mai ştii când ai mâncat ceva ultima dată şi nici nu mai vorbesc că arăţi ca şi cum nu te-ai fi spălat calumea de ani.

 -Cine dracului eşti tu să mă judeci?

 -Prietenul tău şi nu vreau să te distrugi doar un cauza unei tipe.Mai ştii cum ai ajuns din cauza Sophiei?Mai ştii că ai stat în spital o lună din cauza băturii şi a drogurilor,mai ştii că turbai acolo că stai singur?Şi că Jim aproape te-a omorât pentru că l-ai făcut să piardă câteva afaceri?Vrei din nou asta? Tonul lui era unul calm şi prietenesc.

 -Jim niciodată nu m-ar ucide...amândoi ştim asta.

 -Amândoi ştim ce se întâmplă dacă îl calci pe Jim pe bătături,nu? Şi are dreptate,dacă îl calci pe bătăruri nu contează cât de bun ai fi el te ucide,aşa cum a făcut şi cu un tip de era mâna sa dreaptă şi apoi am devenit eu.

 **FlashBack***

 Jim răsufla greu şi pumnii lui erau încă strânşi pe lângă el,aveau multe picături de sânge dar nu părea să îl deranjeze câtuşi de puţin,nările lui erau deschide şi răsufla tare era precum un taur nervos,nu l-am văzut niciodată aşa.

 -Jim,opreşte-te.O să îl omori pe cel mai bun om al tău. Spun speriat şi el atunci întoarce capul spre mine.

 -Puştiule,nu ştii.M-a trădat.M-a minţit.M-a furat, şi-o merită cu vârf şi îndesat. Spune şi continuă să îi dea cu picioarele în burtă, Michel deja scotea numai sânge pe gură şi parcă lui Jim îi provoca o plăcere nespusă.

 Printr-o mişcare rapidă scoate arma şi îl împuşcă.

 -Liam,de azi înainte tu iei locul lui Michael,acum cară-te de aici.

 **FlashBack End***

-Din punctul de vedere al lui Eve-

Simt o apsare extrem de mare pe capul meu care abia mă lasă să îl mişc câtuşi de puţin în stânga şi în dreapta şi amintiri de maidevreme îmi apar în minte.

Mă lupt cu durerea de cap şi deschid ochii şi ridic capul de pe pernă,nu sunt în camera mea, toată mobila era neagră şi parchetul era de-o culare foarte închisă deasemenea singurul lucru deschis erau aşternuturile de pat care erau albastre.

Îmi simt picioarele foarte morţite la fel şi braţele dar totuşi mă mobilizez să mă ridic din pat,nu sunt în hainele mele, un tricou care îmi ajungea până la coapse era pe mine cu un miros foarte familiar şi care îmi conferea linişte era pe mine.

Un birou zăcea în faţa ferestrei şi pe el era o notă cu un scris de mână.

Eve,vezi că pe  scaun ai nişte haine să te schimbi,dacă nu îţi plac deasemenea poţi rămâne cu ele,eu a ceva de făcut şi vin ceva mai târziu ,nu pleca,vreau să vorbim.Micul dejun este în bucătărie.

-Liam xX

Pe scaun era o bluză roz şi o pereche de pantaloni trei sferturi gri.Le iau repede pe mine şi ies din cameră.

-Bună Eve. Un bărbat cu ochi căprui se uită la mine.

-Cine eşti?