Forever [Liam Payne//Vampire FanFic]

Capitolul 30.

        

           

      

                                                               Capitolul  30

Am fugit cât de mult m-au ţinut picioarele,un ultim lucru de care am acum nevoiee este să îi dau explicaţii lui Liam,mai ales când nici nu ştiu ce să îi spun  "Da Liam,sunt vampir ca şi tine,tare nu?Nu vrei să ne unim sufletele şi să fim pe vecie împreună?". Suna a cea mai stupidă chestie spusă de vre un vampir din todeauna.

Intru în casă exact prin modalitatea prin care am şi ieşit,pun pariu că ai mei au aflat ei deja cum ies eu pe micul balconaş şi mă strecor afară după orele de la Şcoala Nopţii ,pe timpul când ar trebui ca eu să dorm.

Alunec în pijamalele mele şi mă pun în pat trăgându-mi pătura până deasupra capului şi încep să dau drumul lacrimilor pe care nici nu realizasem că le-am ţinut până acum.Plâng pentru Liam care a sărutat-o pe aia fără ca măcar să încerce să îmi dea o explicaţie normală,plâng pentru faptul că l-am minţit.

Vocea lui îmi sună în cap,diferite replici pe care mi le-a dat....atunci când era nervos...atunci când era fericit.

Închid ochii în speranţa de a adormi şi defapt să mă trezesc dintr-un vis urât cu Liam care e alături de mine în pat....dar nu este aşa....viaţa reală cu el prea laş să recunoască ce este defapt...şi aici mă refer la cu ce se ocupă el în viaţa reală...

-Eve,eu fac trafic cu droguri, cu arme, batem persoane până la moate Cuvintele lui de maidevreme îmi sună în cap şi mă înreb câte persoane a putu omorâ Liam.....asta îmi dă fiori pe şira spinării.

Simt cum pleoapele mele devin din ce în ce mai grele,dar refuz să închid ochii ştiu că dacă o fac îi voi vedea faţa şi nu vreau,mă face să sufăr şi mai mult decât o fac.

~~

Un ţiuit îngrozitor se aude şi mă forţează să îmi duc mâinile amorţite ca naiba la urechi şi simt o prezenţă pe lângă mine,ciudat acum câteva secunde eram singură în cameră...sper că nu a venit cum o face de obicei....trag pătura de pe capul meu şi nu văd nimic decât negru,aşa cum am lăsat...dar în lumina felinarului care bătea de pe stradă de vede o umbră.

-Ah,într-un final te-ai trezit,păpuşă. O voce joasă îmi dă firoi pe şira spinării,dar o recunosc imdeiat,ciudat am vorit treizeci de minute,dar i-am recunoscut vocea.

-Harry? Întreb ca o fetiţă..şi el chicoteşte la frica din vocea mea.

-Da păpuşă,eu sunt.Acum gata  cu pălăvrăgeala.Te-am adus aici cu un scop,şi nu am să plec până nu am să îl duc la bun sfârşit. Mormăie şi vocea lui îmi dă fiori şi mai mari pe şira spinării,de această dată de frică..

El se duce pe lângă noptieră şi aprinde veioza-C-ce?Harry,unde sunt?De ce m-ai adus aici?Ce dracului se întâplă? Ultima parte o spun iritată. 

-De ajuns! Spune puternic şi într-o secundă vine lângă mine,ochii îi erau roşii şi colţii îi erau la vedere.Îmi apucă maxilarul  cu putere şi îmi trage capul spre el,ca să se poată uita în ochii mei -De acum nu mai sunt Harry pentru tine.Priceput?Doar Maiestre.Ai băgat la cutiuţa aia drăguţă pe care o numeşti cap? Spune şi eu nu răspund de frică şi nici să scutur din cap nu pot -AI ÎNŢELES? Ţipă şi îmi strânge maxilarul cu putere.

-D-da. Spun prin strânsoarea lui, iar e rânjeşte.

-Bun. Spune şi mă întinde ridicându-mi mâinile deasupra capului şi prinzându-le cu ceva rece,care par cătuşe. -Acum....puţină distracţie. Spune după ce se ridică în picioare şi îşi dă haina şi jacheta jos şi simt cum stomacul meu se strânge.

Se pune deasupra mea şi începe să îmi sărute maxilarul şi toată pielea gâtului spre a-mi găsit punctul sensibil.Strâng din dinţi să nu las gemetele de să îmi iasă printre buze 

-Nu o face mai rău pentru tine,Evelyne. Mormăie şi stomacul meu strânge şi mai mult dacă este posibil.Iar el continuă să mă sărute şi îmi trage pantalonii de la pijama în jos o dată cu boxerii mei lăsându-mi partea de jos expusă lui.

îşi desface pantalonii şi îi aruncă într-un colţ,urmaţi rapid de boxerii lui negrii şi de bluza mea,corpul meu fiind total expus în faţa sa

-Nu lasă-mă. Încep să ţip şi să dau din picioare,dar nimic nu pare să funcţioneze decât să îl enerveze atunci când ochii lui devin şi mai închişi,acum dominând noanţa de roşu ca a sângelui. -Nu LASĂ-MĂ. Ţip şi continui să îmi mişc picioarele sub el -AAAAA,AJUTOOOR. Ţip din nou,dar pare fără speranţă.

-Nu mai ţipa nimeni nu te aude. Continuă să îmi sărute corpul în jos şi îmi desface picioarele să intre între ele.

-AAA ţip din nou şi îmi arcuiesc spatele când simt o durere insuportabilă în partea de jos,coborând pe coapsele mele.

-Îmi pare rău,tu ai vrut-o.

Încep să îl lovesc în piept în ideea de a se opri,dar el în schimb măreşte viteza cu care intră în mine,continuând ca duerea să fie insuportabilă,lacrimile scurgându-se pe obrajii mei -Liam o să te facă să plăteşti pentru asta. Ţip.

-El m-a pus să fac asta. Respiră în faţa mea

~~

-AAAA ţip şi mă mişc prin patul meu ridicându-mă în fund rapid.

Oftez fericită când văd că am încă pijamalele pe mine şi sunt în camera mea fără urmă de Harry sau altcineva şi nici acea durere de parcă cineva m-ar fi tăiat.

___________________________________
Pam...Pam....Pam....pijamalele lui Eve în link extern

V-am spus ca aduc astazi..am terminat cu simularile,imi pare rau ca nu am pus ieri,cum era in program,dar  cu prostia asta chiar nu  am putut...