Forever [Liam Payne//Vampire FanFic]

Capitolul 9

        

           

      

                                                              Capitolul 8

     

Imediat ieşită pe uşă,arunc o privire la casa de vis-a-vis,casa lui Jason sperând că îl văd,îmi este tare simpatic băiatul asta,chiar foarte,nu se vede nici cea mai mică mişcare aşa că intru rapid în maşina albastră a Selenei.

Chiar dacă cu siguranţă nu voi fi singură la petrecere şi Jason sigur v-a fi acolo,tot simt un ceva în stomac care nu îmi dă pace,ca şi când ceva se v-a întâmpla,nu am idee ce dar aşa simt,sper doar ca presentimenele mele stupide să se înşele măcar o dată în viaţa mea....

-"Gata de petrecere?" Selena mă întâpină din nou cu zâmbetul ei celebru.

-"Mhm" Mormăi şi privirea mi-o arunc pe geam,nu îmi place acea senzaţie.

-"Eve,ştiu că te duc cu forţa,oarecum,dar dacă este o problemă îmi poţi spune,ştii nu?" Spune şi când lumina roşie a semaforului ea se uită la mine.

"Am o senzaţie ciudată când este vorba de petrecere,nu ştiu ce....doar o am" Ridic din umeri şi ce-i mai rău dintre toate nu îmi pot da seama dacă este bună sau rea senzaţia.Doar simt un nod în stomac.

-"Eve...ce ai tu în stomac,este defapt un nod?" Eu scutur din cap afirmativ "Eşti sigură că defapt nu e dragoste...adică ştii tu să îţi placă de cineva?" Mă uit la ea ca la felu' paişpe...ce tot vorbeşte nebuna asta?Mie nu îmi place de nimeni.

-"Ce?" Aproape ţip.E nebună.

"Wooo,lasă-mă să îmi termin propoziţia..." Face o mică pauză "Te-am cam văzut umblând cu Jason şi mă gândeam că îţi place...ştii tu"

-"Nu îmi place Jason,suntem doar vecini şi foarte buni prieteni" Îmi scutur capul la gândul că mi-ar putea place,chiar dacă zâmbetul lui e genial,şi ochii lui sunt pătrunzători.

-"Spun şi eu" Ridică din umeri.

-"Cum spui tu" Ridică din umeri.

Restul drumului până la casa unde se ţinea petrecerea a fost liniştit din punctul meu şi al Selenei de vedere,nu am mai deschis nici o discuţie,doar ceilalţi au deschis şi ne-am băgat şi noi pe lângă.Oarecum nici bine nu mă simţeam,mă durea puţin capul şi ceilalţi îmi spuneau că sunt albă la faţă.

Am ajuns într-o parte a oraşului,unde casele toate erau la fel,singurul lucru care ne-a condus la petrecere erau defapt muzica tare şi jocurile de lumini care cu siguranţă îi enerva şi pe cei care locuiau în spatele casei respective.

-Din perspectiva lui Liam.-

De ce mintea mea este încă la ea?De ce nu îmi pot scoate din minte ochii ei,care seamănă cu cei ai fetei din Lumea Mistică,cred că mai bine nu aş fi venit la petrecerea asta nenorocită şi aş fi mers să o caut,unde este defapt locul meu.

Băieţii deja se împrăştiaseră şi am rămas singur,cu paharul meu din mână gol,îl arunc pe unde apuc şi mă duc prin bucătărie să iau altul.

-"Liam,omule." Mai multe persoane mă bat pe umăr,iar eu ca răspuns scutur din cap,nu am chef de ei acum.

Deschd mai multe uşi al mobilierului de bucătărie ca să caut ceva mai bun de băut decât bere d-asta amară,fotbalistu' asta chiar nu ştie care bere este bună cu adevărat.Continui cu scormonitul şi găsesc nişte vodcă cu sirop de cireşe cică,înşfac pe nevăzute sticla şi tor într-un pahar lichidul rozaliu.Pun înapoi sticla şi scot o pastilă de calciu.