Forever [Liam Payne//Vampire FanFic]

Capitolul 33

         

           

      

                                                              Capitolul  33

-Din punctul de vedere al lui Jim-

Incrdibil...vin și eu o SINGURĂ dată să îl caut pe Liam acasă și el nu este,dar în schimb este o fată...care arată mult pre bine în comparație cu ce mă gândeam eu.

Fata aceasta trebuie să dispară,el mi-l strică și nu îmi permit,este unul dintre cei mai buni din gașcă...chiar aproape cel mai bun și fata aceasta îl face slab.

Într-un fel sau altul o voi face să plece și Liam cel de o dinioară va reveni,ma bun a niciodată.

-Cine ești tu? Întreb direc și fără ocholișuri.Drace poate  o speri,nu că mi-ar păsa.

Ochii ei căprui sunt adevărat blestem,emană atâta căldură și drăgălășenie,mai mult decât mi-aș puta imagina că o fată poate face asta și pielea ei albă nu face alceva decât să scoată asta în evidență.

-Eu sunt E-Eve. Spune într-un glas....ah celebra ....i-am auzit pe toți cum vorbeau despre ea,acum câteva zile.

-Ah...celebra Eve. Zâmbesc spre era și ea nu pare decât speriată.Perfect.

-Din punctul de vedere al lui Eve-

-Ah...celebra Eve. Rânjește la mine și asta mă sperie enorm -Oricum....îl căutam pe Liam..ai idee unde e? Spune și se apropie dar eu fac câțiva pași înapoi se uita într-un mod care îmi spunea cu siguranță că trebuie să nu stau în calea lui,okay cred că este unul dintre ”prietenii” lui Liam,dar tipu asta poartă cămașă,care e băgată în pantaloni.

-A plecat devreme,a spus că are ceva de făcut. Spun și înghit în sec,apoi mai fac câțiva pași în urmă. -B-Bănuiesc c-că î-î-îl poți aștept-a. Mă bâlbâi o chestie pe care cu tot dinaninsul nu mi-o doresc,vreau să fiu capabilă să îl dau afară în secunda asta și să încui ușa cu 13 lacăte după.

-Nu mersi.Spune reluându-și fața serioasă de acum câteva minute,cea care mă sperie de moarte.  -Oh,Eve. Spune în fața ușii. Iar eu mă uit o secundă la ochii lui căprui apoi în altă parte  -Că tot ne întâlnim,vreau să îți spun ceva. Spune și se îndepărtează de ușă venind spre mine.

Ochii lui căprui îmi spun constant că nu am de ce să mă tem,dar nu asta îmi spune și privirea sa,dacă aș putea aș fugi la șaizeci de kilometrii distanță de el.

-Frumoaso...fi atentă la ce am să îți spun,pentru că o singură dată am să o fac frumos. Degetele de la mâna sa dreaptă de plimbă pe maxilarul meu și pe gât dându-mi fiori pe șira spinării. -Ai să îl lași pe Liam în  pace să își vadă de treburile lui,o SINGURĂ dată am să îți spun frumos,bănuiesc că nu vrem să se întâmple ceva ”frumos”,nu? Eu scutur din cap și el rânjește,degetele lui erau înodate cu părul meu. -Ai înțeles? Întreabă și eu scutur din cap din nou -Răspunde! Strânge într-un pumn strâns părul meu și eu mârâi de durere. -Uite,pisicuța mârâie de durere.Ai înțeles?Nu te mai întreb încă o dată.

-D-da. Spun și slăbește strânsoarea,dar tot este acolo

-Nu am auzit.Strânge din nou.

-Da. Spun într-o răsuflare și el se îndepărtează de mine rânjind.

-Oh,și nu este nevoie ca Liam să știe că am fost aici,nu? Întreabă și din nou frica mă pătrunde.

-D-Da.

-Ce fată bună ești tu.Încep să îl înțeleg pe Liam. Chicotește. Și apoi pleacă.

Mă duc la ușă și încuit ula după el.

Mă lipesc de ușă și alunec până de fundul meu atinge podeaua și  încep să plâng ,spatele meu era lipit de ușă și fundul meu era pe podeaua rece.

**                          **                        **

Stau pe podea de cel puțin două ore și nici acum Lacrimile mele nu s-au calmat,plâng pentru mine,pentru ce s-ar întâmpla dacă nu plec de lângă Liam,ce s-ar întâmpla dacă am să plec de lângă el.

Și stiu că tipul asta nu glumește,se vede după fața lui și după orice mișcare a lui,și acum mă întreb cine naiba este...nici măcar nu mi-a  spus cum îl cheamă sau chestii de genul.

Nu pot sta aici..nu acum...nu așa.

________________________________

L-am atașat pe Jim și îmi pare rău că este atât de scurtă partea.