Forever [Liam Payne//Vampire FanFic]

Capitulul 45

        

           

      

                                                              Capitolul 45

Casa bunicii este pe diafară una normală și drăguță,o căsuță în  care cu sigurnață stă o bătrână care de fiecare dată când vin nepoții ei pe la ea îi așteaptă cu părjiturele și încă mai păstrează camera neatinsă din copilărie a fiicei sale.Iar pe interior este exact cum sunt acele cabane din pădure,unde fug îngrăgostiții în filme și fac dragoste ca toate alea.Totul făcut din lemn,canapeaua din sufragerie avea ca ”accesoriu” o pătură cu grena și gri,și cred că este făcută din lână și capete de ceva animale pe pereți ugh.Dacă aici ar isbucni un incendiu,cu siguranță,am arde aici.

-Eve,ce ar fi ca tu să te duci în camera ta? Îmi zâmbește cald  și gesticulează spre scări,unde deatlfel stăteam când eram mică și veneam la bunica cu ai mei.

Cum spuneam,încă mai păstrează camera neatinsă,nici nu mă miră,pereții camerei mele sunt tot aceeași de lemn,îi decorează doar  o poză  pe un perete și pe cel din fața sa o hartă veche pe care eu nu m-am îndurat să o arunc,dar în același timp nu aveam nevoie de ea.Și desigur să nu uit de capul de animal,care este aici...cred că este un cerb,sper.

Oricum ,care e faza cu bunica și capetele alea de animale?

Îmi zâmbesc mie însămi la asta și mă arunc în pat.Este la fel de confortabil pe cât mi-l aduceam aminte.Închid ochii și îmi las mușchii să se relaxeze puțin,înainte să despachetez.

Senzația buzelor lui Liam încă este pe ale mele și a colților săi este încă pe buza mea înferioară,nu îmi vine să cred că am vrut să îi dau sărătul sacru și am uitat,defapt nici nu mă miră cu toată nebunia asta,cu Harry și ai mei în care spun că Liam îmi vor răul.

-Hm,trebuie să fie ceva tare drăguț la ce te gândești.O voce caldă de aude și acum eu realizez că îmi plimb mână pe burtica mea într-un mod prin care mai repede m-aș mângâia și un zâmbet îmi este pe buze.

-Nu,nu chiar.Bunica,merg la Școala Nopții în continuare?

-Da,acolo ai să fii în siguranță....și în lumea umană.Se oprește pentru o secundă după care mijește ochii și vocea ei dvine ma iserioasă -Voi ați făcut la școală schimbarea trăsăturilor?

-Um,nu? Răspunsul meu sună mai repede o întrebare,adică nu am făcut așa ceva,dar este o întrebare pentru chestia gen ”se poate așa ceva?”

După câteva ore în care bunica mi-a explicat,am învățat cum să mă schimb totalmente,chiar și mirosul,fiecare familie are un miros personal,pe lângă cel de ființa care este,asta este foarte tare și spune că am să folosesc asta când am să umblu prin lumea umană și când nu sunt în incinta Școlii Nopții,exact ca să nu mă prindă idiotul acela.

Oricum nu am nici o presimțire bună pentru asta.

Hmmm,îmi pot schimba imaginea exact după cum am chef....poate mă pot schimba în Miranda Kerr,dar nu merge,aș atrage atenția și lumea s-ar prinde....sau poate Victoria Beckham,sau Megan Fox,nuu,Selene seamănă cu ea și aici chiar că dacă mă vede ea o să se prindă de ceva.Am să găsesc  eu ceva,cu signrață...trebuie să o fac.

*Ziua următoare*

-Din perspectiva lui Eve-

Liniștea nopții nu am mai simțit-o de mult timp cu atâta intensitate...chair îmi era dor ,la fel și de elevii de la Școala Nopții...de micile lor desene,din dreptul inimii,cu acea siluetă feminină cu brațele în sus.

Ochii mei deja scanează printre toți elevii după Maia,nu ne-am mai văzut de secole și parcă îmi lipsesc ochii ei albaștrii și părul ei blondin,probabul după ore am să o caut pe la dormitoare,sau păoate în pazua de prânz pe la cantină,dacă nu chiar o să fie o problemă....

****

-Eveeee. Vocea ei se aude și deja îmi zâmsc chiar dacă sunt cu spatele la ea.O simt cum mă îmbrățișază de la spate și acum zâmbetul nu este doar pentru mie.

-Bună Maia. Zâmbesc timid și o strâng în brațe.

-Oh doamne,nici nu știi ce dor mi-a fost de tine.

***

După câteva ore bune în care eu și Maia am povestit tot ce s-a întâmplat în ultimul timp,la propriu...bine am omis ideea aceea cu răpitul de Harry   -sufletul meu pereche-  și faptul că tot din cauza lui am și scăpat.

Îmi fac drumul meu înapoi spre casă,cu trăsăturile deja schimbate .

Capul meu este plecat și părul blond îmi pică pe părți destul de bine,iar mâneca mea de la brațul drept este ridicată ca să lase la iveală tatuajul meu....cred că dacă aș fi eu asta cu adevărat mama m-ar omorâ,la propriu.

Totul în jurul meu era negru-datorită nopții- li nu văd nimic în jurul meu,dar cu toate astea....simt că cineva este în urma mea.

Imediat aud cum cineva iși drege glasul și atunci când vocea i se aude este răgușită și joasă -Unde fugi așa? 

Vocea sa îmi dă inițial un fior de frică pe șira spinării,dar mai apoi asta se transformă în bucurie.

__________________________

Imaginea atașată este camera lui Eve