Forever [Liam Payne//Vampire FanFic]

Capitolul 39

        

           

      

                                                              Capitolul 39

-Din perspectiva lui Eve-

Mă rezesc durându-mă capul și spatele îngrozitor de tare...chiar dacă aveam ochii închiși,prin nările mele intră un miros care nu era necunoscut,ci nou...nu l-am mai mirosit de o vreme.

Respir de câteva ori și deschid ochii timid,lumina albă îmi bate în ochi extrem de tare și mă face să mijesc ochii și să clipesc de mai multe ori până ce să mă obijnuiesc cu aceasta.

Deschid ochii,care și ei mă dureau,și îmi rotesc privirea prin mica cameră în care mă aflam,totul era alb iar pe post de pereți erau niște draperii și din brațul meu drept mergea un mic furtun,pe care îl urmăresc cu privirea apoi ochii mei cad pe perfuzie. Nu din nou.

Credeam că am terminat cu asta...dar totuși aparent nu...dar nici idiotul ăla nu mi-a dat calciu și atunci când am încercat să îi spun nici nu m-a băgat în seamă...așa îi trebuie....Șansa mea de scăpare.

Sunetul draperiei trase se aude și micul trup a doctoriției Pat își face apariția,nu îmi vine să cred că vreo dată aș fi fost așa de fericită să o văd pe doctoră,mai ales că eu urăsc inejecțiile.

-Evelyne?Ce Ți-am spus eu? Se uită la mine supărată,și eu sunt,stai liniștită,tanti.

-Doctoriță Pat,îmi pare rău,doar că Harry nu mi-a dat calciu și din nou am făcut căderea,deci jur că l-am luat exact cum mi-ați spus...chiar mă simțeam bine,măcar acum se explică de ce puterile mele erau aiurite în ultimile zile. Privirea doctoriței nu se schimbă câtuși de puțin și asta nu îmi place.

-Eve...sunt dezamăgită.Dar nu poți da vina pe Harry pentru asta.Poți avea grijă de propria persoană,sunt sigură de asta.

La cuvintele ei îmi pică fața....cum adică.Nu știe că eu lipsesc de acasă de nu știu câte zile și spiritul  meu nu este de găsit?

-Pot folosi telefonul dumneavoastră pentru o secundă? Întreb și ea scoate telefonul negru din buzunarul halatului întinzându-mi-l.

-Mulțumesc murmur și apoi formez numărul de telefon.

-Din perspectiva lui Allegra.-

-Să nu dai acei tăiței pe jos. Liam mormăie printre dinți și eu îmi dau ochii peste cap -Sunt sigur că tu nu ai să cureți și nimeni nu curăță aici,prea des. Știam eu.

Telefonul meu începe să bâzâie în buzunar,îl scot din buzunarul blugilor și apăs pe verde fără ca măcar să verific cine apelează.

-Allegra,am găsit-o pe Eve. Mama celei mai bune prietene respiră în telefon și tăițeii mei cad jos dintre bețe și aude Liam spunând ceva pe fundal,dar îl ignor.

-Ce?Cum?Când?Unde? Întreb și fac ochii mari câtre liam care și el se ridică de pe scaun.

-I-am simțit spiritul,acum ceva timp nu știu unde este,dar este slăbită.

-Okay,mulțumim.

 -Din punctul de vedere al lui Liam-

Allegra vorba cu mama lui Ev ela telefon și nu pot spune că nu sunt mai mult decât fericit,asta înseamnă că a simți ceva în legătură cu ea....brusc telefonul lui Eve a început să sune.

Numărul nu îl avea în agendă,nu știu cine este dar sigur am să răspund,sunt sigură că sunt cei care au luat-o și vor ceva pentru ea....în schimbul ei.

-L-Liam? Vocea ei vine într-o șoaptă și inima mea îmi bate tare și stomacul se strânge.

-Eve?

-Da,Liam eu sunt.Fi atent nu pot vorbi mult....ajută-mă sunt la clinica doctoriței Pat grăbiți-vă. Spune apoi linia devine moartă.

Ce caută la mătușa  Pat?Și nu îmi vine să cred cât de prost a putut fi idiotul de Styes să o lase așa,având în vedere vrăjile pe care le pusese în jurul casei,exact pentru ea.

Iau repede jacheta mea și a lui Allegra și pornesc spre ușă.nu îi dau detalii,singurul lucru este faptul că vreau să o văd,dacă a atins-o în cel mai mic fel,jur că idiotul acela și-o ia calumea.

*                        *                       *                      *

Mătușa Pat ne conducea spre cabina lui Eve și deja simțeam cum inima mea bătea mai repede....și stomacul meu cum se strângea din ce în ce mai mult,mătușa spune că nu are nimic,fizic, și că maine o să poată pleca acasă.

Trage perdeaua să o lase la iveală pe Eve a mea cu ochii închiși și o perfuzie mergând din încheitura mâinii sale drepte.Era albă la față și o mică vânătaie era pe obrazul ei drept.

Mătușa îmi face semnul ei,prin care îmi spune că am câteva minute apoi trage perdeaua.

Îmi fac drumul spre patul ei și mă uit la ea și la pielea ei albă,buzele ei erau uscate și crăpate și părul ei părea mai închis ca niciodată.Îmi trec două degete peste obrazul pe care avea mică vânătaie și ochii ei se deschid,ochii de căprioară făcându-se mai ca mai apoi se se umple de lacrimi.

-Liam? Șoptește și eu zâmbesc la ea.

-Iubito,sunt aici. Îi zâmbesc și cobor la nivelul ei

Eve își duce un braț de după gâtul meu și mă strânge iar eu pot spune că plânge,de fericire sper.

-Trebuie să ieșim de aici,rapid,.o să apară din nou,Liam ,nu mă lăsa să mă duc cu el,nu vreau.Lacrimile se scurg pe obrajii ei și eu îi prind fața cu ambel palme și o sărut.Buzele ei se mișcă imediat pe ale mele ajungând sincron,totul părea atât de dulce.

-Nu Eve,vom ieși din asta,împreună.Ai înțeles? Șoptesc și ea scutură din cap.

-Impreună. Repetă și o voce joasă se aude pe hol la fel și vocea lui Allegra. -Nu,vine Harry.Fugi Liam. Spune printre lacrimi și eu mă ridic și o sărut din nou ca mai apoi să dispar.

-Din perspectiva lui Eve-

Figura lui Liam se face repede nevăzută și lacrimile mele încep dn nou să se scurgă pe obrajii mei pali.Urăsc asta

Prezența lui Harry se face simțită el curățându-și gâtul.

-Cine a fost aici? Șoptește,mai repede ca pe un îndemn să îi răspund. Eu dar mă uit în gol și atât. -Am întrebat cine a fost aici. Continuă dar mai puternic,acum comandându-mi să îi răspund.

-Nu știu.Acum m-am trezit. Spun și mă pun din nou cu capul pe pernă,adormind din nou,de data aceasta cu gândul la Liam

___________________________

Dacă se întâmplă să nu mai fie același număr de capitole să nu vă faceți griji,voi face niște editări la capitole și la modul în care am scris(greșeli gramaticale)

Mai vrea cineva dediație? :3