Forever [Liam Payne//Vampire FanFic]

Capitolul 26

        

           

      

                                                              Capitolul 26

-Din punctul de vedere al lui Eve-

Știam că ideea de a face un duș fierbinte o să mă calmeze....sunt puțin mai destresată.

Ies din baie cu un prosop înfășurat in jurul meu și mă îndrept spre șifonier de unde să îmi iau hainele pentru petrecere,și să mă îmbrac,dar mai înainte de a mă îmbrăca cred că am să îl sun,poate are ceva de făcut și nu mai mergem...nu prea cred că am eu norocul acesta.

-Unde ai fost? Vocea se aude de neunde și eu țip speriată apoi mă întorc spre sursa de zgomot ca să îl găsesc pe Liam în pat.

-Doamne m-ai speriat! Fac ochii mari la el,era îmbrăcat cu un tricoul alb prin care se vedeau vagi linii de la tatuajele de piept și mâini ,cu o pereche de blugi negrii și converși albi,cum poate arăta ființa assta așa bine într-o ținută așa simplă? -Și cum adică unde am fost?După cum observi am un prosop în jurul meu,am fost să fac un duș. Subit îmi amintesc de prosop și mă simt stânjenită de asta,nu știu de ce....doar m-a mai văzut dezbrăcată.

-Amândoi știm că nu la asta mă refer,înainte să vin acasă,Eve ce ascunzi? Se ridică de pe pat și vine spre mine.

-Ce vrei să insinuezi?Că te înșel Liam?Asta crezi? Spun și simt din senin cum prind puțin câte puțin energie.

-Nu știu,trebuia să fii aici cu o oră în urmă,știu eu ce ai făcut?Poate l-ai lăsat pe altul să ți-o și tragă,iar eu sunt aici pentru chestia asta patetică cu iubit și iubită.... Spune vizibil supărat...iar asta mă enervează și imediat îmi amintesc ce i-am făcut lui Damian cu nervii și nu vreau să îmi ies din piele...să mă dau de gol în fața sa pentru un nimic.

-Asta mă crezi tu Liam?O curvă? Mă abțin extrem de mult să nu țip.

-Poate dacă nu mi-ai mai da idei.....nu aș mai cede. Spune iar eu simt cum lacrimile se strâng în ochii mei și aleg să le țin acolo,nu vreau să mă vadă plângând din cauza unor cuvinte care pentru el sunt nimic...dar dor. -Oh,drace iubito.Nu am vrut să spun asta.Sunt doar nervos și ofticat.Băieții m-au enervat teribil iar eu îmi vărs nervii pe tine.... Spune și dă să mă sărute dar îl resping.

-Ieși afară. Spun autoritară -Acum. Completez iar el se uită stană de piatră la mine,este prima dată când îi vorbesc cu o asemenea răceală.

-Nu,ai să mergi cu mine și ai să te distrezi,ai înțeles.Ești a mea. Mârâie printre dinți și caută încheietura mea să mă strângă de ea,atunci când o face un mic scâncet scoate de la mine. -O să fii pedepsită pentru atitudinea asta prințesă,ai înțeles?Acum să îți găsim ceva de îmbrăcat pentru petrecere,sau ai prefera să mergi în acel prosop?Sincer mai bine îl dăm jos. Spune și mă apucă de șolduri trăgându-mă spre el ca mai apoi buzele sale să îmi atace gâtul unde îmi suge și mușcă pielea apoi sărutândo și de printre buzele mele ieșind mici gemete de plăcere.Doar îmi sugea puncul sensibil.

-Nici nu știi câte fantezii îmi tezești gemând iubito,acum hai să îți găsim ceva de îmbrăcat până nu mă răzgândesc. Spune și se îndreaptă spre șifoier iar eu răsuflu ușurată că am scăpat de el pe moment. 

Începe să cotrobăie cu un braț în șifonier și cu altul peste mine...mormăia ceva indescifrabil înainte de un ”aha” și să scoată o rochie cu paiete verzi ș ialbastre și al dracului de scurtă,nici nu îmi amintesc să fi cumpărat așa ceva,pentru că Jessie,o amică foarte bună,mi-a făcut-o cadou de ziua mea acum câțiva ani.