Forever [Liam Payne//Vampire FanFic]

Capitolul 44

        

           

      

                                                              Capitolul 44

-Din perspectiva lui Eve-

-Stai,ce bunica?Păi şi şcoala?Mama nu pot pleca aşa să nu îl mai pun la socoteală pe Liam....şi prietenele mele?Şi Şcoala Nopţii?Mama e o nebunie ce spui tu.

-Nu,nu este.Momentan vei continua orele la Şcoala Nopţii şi la şcoala normală e vacanţă,m-a sunat directoarea să îmi spună

Mama iese din cameră iar eu pufnesc furioasă  şi arunc perna spre uşa închisă a camerei mele.

Se aude vocea ei care răsună,spunându-mi să mă pregătesc,la asta pufnesc din nou şi pornesc spre dulap,de unde scot o geanta şi îndes în ea diferite haine care îmi pică la mână.

 *Mai târziu*

După expresia bunicii şi după rapiditatea cu care m-a băgat în maşină (la propriu),nu pot spune decât că este al naibi de încântată  că eu merg la ea.Nici pe mine nu mă dernjază că merg la ea,adică nu o vizitez prea des şi totuşi o iubesc,dar nu mă pot gândi decât la Liam şi la ce o să creadă el când nu o să mă mai găsească la  ai mei acasă?Dacă o să creadă că doar m-am folosit de el să scap de Harry sau de faptul că defapt  el a fost doar o joacă pentru mine şi nu am vrut decât să îmi bat joc de el şi când am văzut că se îngroaşă -adică că mi-a spus că mă iubeşte.-gluma am fugit .

Maşina buncii mergea uşor pe un drum foarte cunoscut mie şi mă întreb dacă nu cumva s-a mutat sau dacă nu este Harry,cine ştie cum deghizat...dar nu are sens,cea de-a doua variantă.Mama îşi recunoaşte mama de la o poştă.

Gura mea se deschide şi cuvintele ies cu o intensitate mai mică decât mă aşteptam -Bunico,te-ai mutat cumva? Plus că vocea mea este amestecată cu puţină teamă.

Ea chicoteşte şi îşi mută puţin privirea pe mine apoi din nou pe drum -Nu,vreau doar să facem un mic popas.Apoi mergem la mine.

-Popas? Mă încrunt puţin.

-Eve...ştiu că Liam este mai mult decât un iubit pentru tine,simt asta....dar în acelaşi timp Madeline este mama ta şi nu o pot minţi,adică să îi spun că te ascund la mine şi defapt eşti cu el.Aşa că o să trecem pe la el,să îl asiguri că eşti bine şi că vii la mine,să ştie unde te găseşte. Maşina porneşte din nou când culoarea verde apare 

-De ce faci asta? Aproape şoptesc.

-Cum spuneam,simt că acest băiat nu este doar un simplu băiat pentru tine şi simt că te poate proteja aşa cum nimeni nu o poate face.Plus că o ştiu pe Hekate că nu mai este în relaţii bune cu fiul ei.Aşa că nu am motive pentru vrăji,dar Madeline,nu vrea să înţeleagă asta.Este foarte încăpăţânată fiica mea.

Ce am adorat todeuna la bunica este faptul că îi spune mamei "Fiica mea" chiar dacă nu este,mic fact de biologie vampirească...vampirii nu se pot reproduce între ei,adică femeile vampir nu pot rămâne însărcinate...bine,pot dacă sunt pe jumătate -ca mine- sau dacă bărbatul  nu este -aşa cum s-a întâmplat la mine şi la Liam-

 Maşina se opreşte în faţa clădirii atât de cunoscute şi pe care o ador.Motorul maşinii se opreşte şi sunetul închiderii automate se aude. -Te duci şi nu stai mult.Ai înţeles?Să nu îi capeţi mirosul. Îmi zâmbeşte cald şi îl pot vedea pe Liam în clădire

Desfac repede centura de siguranţă şi ies din maşină,trec în viteză pe lângă nişte oameni şi aproape că aş trece prin uşa rotitoare  care dă în clărie.

Imediat ce intru îi strig numele lui Liam şi imediat îi sar în braţe.Puţin surprins mă prinde şi mă ţine strâns ca mai apoi să îşi unească buzele cu ale mele.

-Liam,nu pot să stau mult.Merg la bunica pentru că acolo e mai sigur. Spun şi lacrimile se adună în ochii mei.

-Da,mi-a spus bunica ta.Uite telefonul tău,am uitat să ţi-l dau.Îmi întinde telefonul.Şi îi zâmbesc şi la sfârşit îi mulţumesc. -Liam...să mă suni. Spun cu ochii plini de lacrimi şi mă întorc cu spatele să plec.

Mâna se înfăşoară în jurul încheieturii mele şi mă trage înapoi în acelaşi timp întorcându-mă.Repese îşi uneşte buzele cu ale m ele şi limba sa trece peste ale mele să le umezească.

Îi accept intrarea şi simt cum limba sa îmi udă şi mai mult buza inferioară ca mai apoi colţii săi să intre uşor în buza inferioară.

La fel de repede pe cât au intrat colţii la fel de repede au şi ieşitdin buza mea,iar limba lui trece peste cele două punctuleţe ca  să sugă sângele şi să oprească sângerarea.

-Pentru că am vrut să ne întoarcem unde rămăsesem înainte de toate. Îmi zâmbeşte şi eu îi zâmbesc lui.

___________________________

Asta pentru că cineva mi-a amintit de sărutul sacru=))

Șiii....promit că am să vă las link la cartea a 2-a,când am să o postez. :3

Și la mulți ani florilor noastre pentru duminică (niciodată nu e prea târziu)

P.S. La link extern veți găși ceva interesant...căutați. :3