Simţeam toate privirile cercetându-mă amănunţit,parcă aşteptând ceva. Stăteau cuminţi pe bancă în timp ce eu şi Ale îi priveam de la înălţime. Doar Zayn era lângă noi,lângă mine şi-i puteam auzi de aici inima bătând cu putere. Mi-am închis ochii,strângându-i cu putere. Sfatul mamei îmi bântuia gândirea,derulându-se ca cea mai cunoscută melodie."Arată-le cine eşti şi nu te aştepta să te placă. Aşteptă-te să te iubească." Părea atât de uşor să-i urmez sfatul,dar latura mea de balerină presupunea plăcere,iubire,pasiune,sensibilitate,exact ceea ce eu nu voiam să exprim. Eram pustiită prin interior şi uneori urăm că baletul mă face să par "bine" în faţa tuturor. Sunt momente în care aş vrea ca cineva să se aşeze lângă mine şi să-mi spună :"Te ascult.", dar doar Ale era acea persoană. Persoana căreia îi puteam împărtăşi aproape orice gând.
-Asta sunt eu cu adevărat. Am spus,oftând puternic,în timp ce-mi scoteam telefonul din buzunar.Am umblat puţin prin el,pornind astfel melodia “Beneath your beautiful” şi încredinţându-i-l lui Ale.
De cum prima notă a melodiei mi-a atins timpanul,corpul meu se ridică pe vârfuri,paşii de balet punând întru totul stăpânire pe mine. Mă simţeam minunat.Mă simţeam eu. O simplă adolescenţa liberă,visatoare şi fără nicio reţinere în a fi fericită.
Pe întreg parcursul melodiei am uitat de tot.Am uitat de tata,de mama care era moartă,de fratele meu care era încă pierdut –probabil mort şi el-,de Ale şi de băieţi care mă priveau fascinaţi, putând astfel să zbor în lumea mea. Lumea în care sunt eu cu adevărat.
Ultima notă a melodiei ia sfârşit,odată cu aceasta şi “numărul” meu. Am plecat uşor capul,în timp ce din vârful picioarelor m-am transpus pe întreagă talpă. Aşteptăm ceva,un cuvânt,un compliment,o critică, orice,însă nu primeam nimic. Liniştea domnea între noi,iar inima mea se strângea cu fiecare secundă trecută.
-Şi mama mea era balerină… Spuse Liam,spărgând tăcere şi puteam citi cu uşurinţă o urmă de tristeţe în vocea lui.
-Poftim? Dar pe net nu scrie nimic de asta. Răspunde Ale,vizibil deranjată de faptul că nu ştia acest detaliu din viaţa "idolilor" ei.
-Poveste lungă,nu vreau să vorbesc acum despre asta. E un copitol destul e dureros din viaţa mea. Bell,ai fost minunată. Spuse acesta după câteva secunde în care ofta adânc.
-Asta aşa e. Îl aprobă Harry, zâmbind al naibii de seducător.
-Mă bucur că va plăcut,sunt sigură că acest aspect nu-l ştiaţi despre mine.
-Eu ştiam.Răspunde Zayn cu un aer de “v-am făcut-o fraierilor” şi deja mi-am încleştat pumnul să o lovesc pe Ale. Gură spartă!
-Bell,ce s-a întâmplat cu tatăl tău? Spuse aceasta parcă prevestindu-mi lovitura.
-Ale..ăă.. M-am bâlbâit, nevrând să spun ce se întâmplase,cel puţin nu de faţă cu ei. Îmi erau simpatici,dar nu îndeajuns încât să-mi afle o parte din probleme.
-Ne-am înţeles să fim prieteni,nu? Deci,Bell ai încredere,poate te putem ajută.Răspunde Naill citindu-mi gândirile, şi vocea lui părea atât de caldă şi iubitoare.
-E vorba de tată, - am început,oftând puternic.Diseară vrea să luăm cine cu o tipă Reina,iar Ale,tu ştii ce înseamnă asta pentru mine. Se pare că deja a uitat-o pe mama şi şi-a refăcut viaţa,nu că asta m-ar deranje,îl înţeleg,dar mi se pare mult prea devreme. Au trecut doar 4 lui, cum poţi uită o persoană pe care se presupune că ai iubit-o atâţia ani,în doar 4 luni?
- Atât de repede?! Exclamă Ale,lăsându-şi privirea în jos şi ştiam că până şi ei îi e greu să înţeleagă.
-Asta mă omoară şi pe mine. Aseară ne-am certat..l-am pus să aleagă între mine şi ea,iar acum mă tem de ce va alege.
