ANUNŢ: Ştiu că la capitolul anterior am cerut un anumit număr de păreri şi da,exact cum mă aşteptăm nu le-am primit. Chiar nu înţeleg ce e atât de greu să spuneţi ce părere aveţi,dar în fine. Deci,revenind la anunţ, la partea aceasta voi dori cel puţin 6 păreri,în cazul în care nu se strâng povestea va rămâne aşa,neterminată...sau cel puţin până când voi avea cele 6 păreri. Nu vă cer marea cu sarea,vă cer nişte amărâte de păreri,doar atât. Mulţumesc.
Razele soarelui se strecurau puţin câte puţin printre jaluzele bej ale camerei mele. M-am trezit somnoroasă,frecându-mi ambii ochi cu dosul palmelor. M-am ridicat în capul oaselor şi m-am îndreptat spre fereastră. Deschizând-o larg,am inspirat de câteva ori aerul parezian,după aceea am lăsat-o între deschisă. M-am băgat repede la un duş,mai apoi plasându-mă în faţa dulapului alegându-mi ţinuta pentru ziua ce abia începuse. O rochiţă albă,la care am asortat o vestuţă şi o curea neagră. În picioare nişte balerini negri,iar ca accesorii un ceas simplu,un colier cu turnul Eiffel şi o gentuţă cu steagul Marii Britanii.
Scările păreau să nu se mai termine,dar în sfârşit mă aflăm în localul de vizavi. Nuanţele de roşu în combinaţie cu negru şi alb ofereau încăperii un aer îndrăzneţ. Mesele cu banchete una în spatele celeilalte se întindeau pe ambele părţi ale localului,în centru aflându-se un mini bar. Privirea mea cerceta amănunţit măsuţele libere şi am expirat uşurată văzând că masa "visurilor mele" mă aşteptă. Într-o zonă mai retrasă a localului,cu o frumoasă vedere spre oraş şi ura,în împrejurul ei abia dacă se aflau vreu 4-5 persoane.
-Te servesc cu ceva? Nici nu am apucat bine să mă aşez că o siluetă feminină căreia nu-i dădeam mai mult de 19 ani îşi făcu apariţie. Purta o uniformă drăguţă,ale cărei imprimeuri semănau izbitor de mult cu modelul disignului de pe pereţi,iar că accesoriu,zâmbetul fermecător cu siguranţă reuşea să facă multe ravagii.
-O cafea şi un mic dejun,te rog.I-am răspuns zâmbitoare.
-Imediat. Se întoarse rapid,făcându-şi loc printe un grup de tineri care aveau se pare aceeaşi problemă ca şi mine: găsirea unei mese bune.
Sorbeam liniştită din cafeaua cu un gust incredibil de bun, privind spre farfuria ce deja era goală. Se putea să mai primesc o porţie? Normal că se putea,dar deja mâncasem suficient.
Gândurile îmi sunt întrerupte brusc de prezenţa unui brunet. Îmi zâmbi jucăuşi,aşezându-se de partea cealaltă a mesei. Avea în jur de 20 de ani,ochii de un negru sclipitor şi un rânjet puţin retard,dar totuşi uimitor de frumos.
-Eşti nouă aşa-i? Mi se adresează acesta,oferindu-mi unul dintre cele mai frumoase zâmbete pe care sunt sigură că le avea în artilerie.
-Da,sunt nouă. Vreo problemă cu asta? Încerc eu să-l intimidez,dar nu cred că reuşisem.
-Nu.Din contră,eu sunt Nick,încântat.
-Bell.
-Şi cu ce gânduri în Paris? Mă întreabă acesta făcându-se cât mai comod pe banchetă.
-Planuri de viitor dacă le pot spune astfel. Voi face facultatea aici.
-Deci ne vom vedea o bună bucată de timp.
-Putem spune că da.
-Nu ştiu de ce,dar am senzaţia că nu ai pe nimeni pe aici. Deci...poţi începe cu mine. Rosti hotărât,dar totuşi pe un ton pervers.
-De unde ştii că nu am pe nimeni pe aici?
-În Paris nu se obişnuieşte să se ia masă singur. Imi răspunse pasiv şi uite aşa am aflat un lucru nou despre oraşul în care urma să-mi petrec următorii 4 ani.
